Dincolo de întuneric: Obscuritate.

Capitolul 3. O veche prietenă.

O parte din mine la tine a rămas

N-am mai putut să fac niciun pas.

Însă ea a apărut şi m-a salvat

Rafineţea ei m-a acaparat.

Aşa frumoasă şi feminină

Poate prea mult pentru o obişnuită fată

Era cuprinsă de o obscură lumină

Făcea parte dintr-o lume fermecată.

Vremea rea începuse să dispară treptat,iar caldura soarelui deja se simţea. Asfaltul era încă umed, la fel ca şi aerul de după ploaia care îmi plăcea la nebunie.

Am băgat mâna în buzunar şi mi-am scos celălalt baton pe care l-am mâncat numai din trei guri. Nu era niciun coş de gunoi prin apropiere, aşa că mi-am băgat ambalajul în buzunar.

După câteva minute de mers, am văzut apropiindu-se de mine o figură cunoscută. După mersul lui legănat, mi-am dat seama că era Blake. Era cam neîngrijit. Avea ochii roşii şi părul ciufulit. Nici îmbrăcămintea nu era mai presus. Purta o pereche de adidaşi negrii cu şireturile legate aiurea, o pereche de pantaloni albaştri din velur uzaţi şi o geacă neagră, care îi era evident mai mare cu două sau trei mărimi.

-Ce ţi s-a întamplat?, l-am întrebat puţin neinteresată.

-Eu ar trebui să te întreb asta.

Am privit confuză de-a lungul corpului crezând că se referea la felul în care arătam, apoi l-am privit încrutată.

-Nu contează, nu pentru asta am venit.

Blake lucuia în cealaltă parte a cartierului Port Jervis, în sud, pe lângă biserică. Pe când noi locuiam în partea de nord.

-Ce răutăcios. Atunci pentru ce ai venit? Sau ar trebui să te întreb pentru cine?

-Zoe...

Adevărul e că sperasem să spună asta. Însă fusesem 100% sigură că nu avea să o facă. Mă bucuram că m-am înşelat.

-Trebuie să vorbesc cu ea, îmi zise el.

-Ai bătut atât drum pentru Zoe? Interesant. Deja ţi-a căzut cu tronc?

-Nu e vorba de asta, dar...

-Atunci despre ce e vorba? De ce nu i-ai răspuns la mesaje?, l-am întrerupt eu.

M-a privit uimit.

-I-aş fi răspuns dacă aş fi avut cu ce, dar mi-am pierdut telefonul în agitaţia de aseară. Că tot venii vorba, tu eşti bine?

-Sunt, dar nu vreau să vorbesc despre asta chiar acum, i-am spus privind în altă parte.

-Te-a rănit?

-Blake!

-Scuze.

-Dacă vrei să vorbeşti cu Zoe, cred că acum e la bibliotecă, dacă nu aplecat.

-Mulţumesc.

-Doar grăbeşte-te, da?

-Bine, ne mai vedem.

Blake a ascultat ce i-am spus şi a plecat alergând către bibliotecă. M-am uitat după el câteva secunde, apoi mi-am continuat drumul.

Căldura se simţea din ce în ce mai mult, aşa că mi-am dat jos hanoracul şi mi l-am prins în jurul taliei. Însă nu mi-a fost de prea mare ajutor, pentru că pe sub mai purtam o bluză prea groasa pentru vară. Era mai mult genul de îmbrăcăminte care trebuia purtată toamna. După alte câteva minute, mi-am ridicat mânecile bluzei până la coate. Era puţin mai bine, nu îmi mai era aşa de cald. Aveam noroc că bluza nu era cu guler, ba chiar era decoltată, atât cât să îmi pună in valoare pieptul de care pot spune că eram mândră.