Dincolo de întuneric: Obscuritate.

Capitolul 2. Un invitat neaşteptat.

Cuprinsă de euforie, visam

De nimic altceva nu îmi păsa,

Dar tu ai apărut şi aşa,

Din raţiune n-a mai rămas un gram.

Misterul tău m-a acaparat,

După ce m-ai urmărit şi agasat

Nesiguranţa m-a cuprins,

Dragostea pentru tine m-a stins.

Genericul de final al filumui începuse, iar eu abia dacă îmi mai puteam ţine ochii deschişi, şi nu ştiu când şi cum, dar ajunsesem în braţele lui Kyle. M-am uitat la ceasul de la telefon. Era 01:23. La naiba! Ar fi trebuit să îmi încarc telefonul înainte să plec deacasă. Mai avea puţin şi se stingea.

După, m-am întors cu faţa la Kyle, iar el m-a strâns mai tare. Avea ochii închişi. Îl priveam cu un mic zâmbet în colţul gurii.Oare adormise?

-Dormi?

-Nu...

Îmi răspunse fără să deschidă ochii. Însă după ce am oftat, cuprinsă de o dorinţă intensă de a-l avea mai aproape de mine, i-a deschis. Flăcările focului îi făceau ochii verzi să strălucească mai mult decât de obicei, făcându-l să arate insuportabil de drăguţ. Ne-am privit timp de câteva momente, apoi şi-a apropiat încet faţa de a mea. Mi-a depus un mic pupic pe buze, după care l-a transformat într-un sărut în toată regula. Un val de electricitate mi-a traversat tot corpul ajungând până în cel mai sensibil punct. Însă după puţin timp, m-am relaxat şi m-am lăsat dusă de val. Mâna mi-a alunecat de pe pieptul lui până pe obraz. Braţele lui mă ţineau lipită de el, trăgându-mă tot mai aproape.

După ce ne-am separat, mi-am muşcat buza de jos, gest pe care îl făceam frecvent după ce mă sărutam cu el. Era atât de priceput încât mereu mă făcea să-mi doresc mai mult. Şi, dacă am fi fost singuri, probabil aş fi primit mai mult. Însă, cum erau o grămadă de curioşi în jurul nostru, a trebuit să ne mulţumim cu atât.

Mi-am pus capul pe pieptul lui şi am închis ochii. Mă simţeam aşa de liniştită lângă el, până când cineva s-a hotărât să strice tot.

-Ce tot faceţi?, întrebă Zoe.

Şi nu, nu se referise la mine şi Kyle, ci la toţi care erau pe punctul de a adormi.

-Nu aţi venit până aici să dormiţi, nu?

-Ba da, lasă-ne!, zise Sara adâncindu-şi faţa într-o bluză de pe acolo.

-Deja mă enervaţi, ridicaţi-vă, faceţi ceva!

-Ce ai mai vrea să facem?, întrebă Collin.

-O mulţime de chestii. De exemplu, gândiţi-vă cum ne distram mai demult când ieşeam pe afară.

-Dacă tot eşti aşa entuziasmată, vino tu cu o idee, i-a sugerat Thomas.

-Aşteptam să spui asta. Hai să ne jucăm v-aţi ascunselea.

-Ce să facem?!, sări Kyle.

Nu prea părea încântat de idee. Eu pe de altă parte, chiar aveam chef să joc. Jucam şi când ieşeam pe afară, aşa de mult îmi plăcea. Uneori jucam şi pentru a putea fi singură cu Kyle, cu toate că asta era ceva destul de copilăros. La fel cum era şi atunci. După ce am văzut că era pe cale să refuze, l-am privit rugător. Probabil că înţelesese mesajul, pentru că în colţul gurii îi juca un zâmbet ce anunţa un compromis.

-Cine mai joacă?, întrebă Zoe.

-Păi ori jucăm toţi, ori nu mai jucăm, îi spuse Kyle preluând iniţiativa.