Opusele

Capitolul 3

Perspectiva lui Alison

După ce am concediat-o pe domnișoara/doamna nu știu cum o cheamă, mă duc la iubitul meu soțior ca să-i cer mici explicații.

Ajung imediat acasă, mă dau jos din mașină, și...intru în casă. Mă descalț, după care mă întrept spre camera noastră. Îl zăresc pe Joe dormind liniștit, fără vreo problemă. Mereu avea un somn adânc, trebuie să stau după el zece minute ca să-l dau jos din pat. Nu am de gând să-l trezesc doar pentru asta, nu sunt posesivă, doar geloasă. Am fost posesivă la început, voiam să știu că numai și numai al meu, iar acum sunt doar geloasă.

Îmi las lucrurile pe scaunul de lângă dulap, și mă așez pe pat, privindu-l. E frumos. E un bărbat foarte frumos. Mi-a furat inima din prima clipă în care l-am văzut, la prima vedere era bărbatul ideal pentru mine, dar are și el defectele lui. E ceva omenesc. Dintr-o dată, deschide ochii.

--- Iubito, cât mă bucur să te văd...zice el pe un ton răgușit. Nu vii să dormim amândoi? Zice el în timp ce își întinde mâna spre mine.

--- Mie nu mi-e somn. Mă voi duce în sufragerie ca să nu îți deranjez somnul, spun eu schițând un zâmbet destul de fals.

--- Te-aș săruta, dar știi cum miroase gura când dormi...zice el râzând.

--- Da, se simte, crede-mă, chicotesc eu.

--- Eee, ce să-ți povestesc, zice el, iar eu mă ridic, după care simt o palmă care se lipește de posteriorul meu.

--- Nesimțitule! Spun eu în timp ce rânjesc.

--- Ți-a plăcut, replică Joe.

--- Somn ușor! Spun eu în timp ce ies din cameră.

Aud un "n-ai zis nu!". Pe Joe îl apucă perversitatea rare ori.

Dimineața

Mă trezesc buimacă. Realizez că am adormit pe canapea, mă cam doare spatele. Nu prea poți avea un somn odihnitor pe canapea, adormisem instant pentru că am fost și eu obosită. Văd că Joe nu dă semne ca s-ar fi trezit, dacă nu s-a trezit deja.

--- Joe! Strig eu.

--- Da, frumoaso, îl zăresc. Trebuie să plec la firmă, spune el în timp ce își verifică telefonul.

--- Iar eu îți spun că nu trebuie să pleci, și îți mai spun să vii lângă mine, spun eu.

--- Te-ai spălat pe dinți? Zice el amuzat.

--- Nu am chef de caterincă. Am concediat-o pe...nu știu cum o cheamă. Oricum, se pare că vă cunoașteți foarte bine. Vă și tutuiți, mai nou. De când cu asta? Spun eu în timp ce ridic sprânceana stângă.

--- Iubito, simt o urmă de posesivitate? O cheamă Christine Anderson. Și ce are dacă ne tutuim? Nu-mi spune că ai concediat-o doar pentru asta...spune el încruntându-se.

--- Văd că i-ai reținut și numele de familie, ce frumos. Ce are? Eu mă tutuiesc (,) cu vreun angajat? Ia lasă-mă.

Se aude un sunet. Provine de la telefonul lui, a primit un mesaj, iar dacă acolo scrie ca e de la Christine, o să iasă urât.

--- Ia arată-mi de la cine ai primit mesaj. Îi înșfac telefonul rapid.

Nu spun nimic. Privesc ecranul telefonului ca o obsedată. Deschid mesajul și văd că scrie " m-a concediat minunata ta soție...hai să ne vedem undeva ca să-ți explic tot. "

Nici nu-l privesc. Plec direct. Nu vreau să aud nimic, niciun comenariu, nicio obiecție. Nici nu am luat cheile, nu m-am spălat pe dinți...sau pe față, ce mă fac? De întors, nu mă întorc. Oricum, am fugit ca să nu mă cert cu el. Am o gumă în buzunarul pantalonilor, ce bucurie, măcar nu o să-mi miroasă gura ceva timp. O vizitez pe Emily. De fapt, o sun prima oară, nu pot merge la ea așa neanunțată. Îmi scot telefonul din buzunar, și îl deblochez. O sun pe Emily, și îi explic (,) ce și cum, iar ea acceptă să o vizitez, ba chiar a spus că pot locui la ea până se liniștesc apele, chiar vreau să văd cum se vor liniști.

După jumătate de oră de mers, ajung la Emily acasă, stă la apartament. Ajung în bloc, și spre norocul meu, locuiește la parter, deci, ma îndrept spre ușa cu numărul trei, și bat.

--- Hei! Spune Emily afișând un chip zâmbăreț. Am leacul, draga mea. Diseară bem în club și se rezolvă toate problemele.

--- Ăăă...bine, replic eu.

--- Nu vrei să dormi? Pari extenuată. Poți dormi maxim două ore ca să ai timp să te pregătești. Voi face clătite! Și am haine pentru tine, sper să-ți vină, poți face și duș, orice! Spune ea în timp ce mă ia de mână și mă trage înăuntru în apartament.

Peste câteva ore (poți da drumul melodiei)

Deja suntem în club. M-am dezobișnuit de această atmosferă...puțin neplăcută, deoarece e multă gălăgie și mai sunt multe altele...

--- Nu vrei să bem ceva? Strigă Emily la mine.

--- Ba da! Du-te să iei tu ceva tare! Strig înapoi.

Ea dă din cap afirmativ. În câteva minute, ajunge și ea cu băuturile, habar nu am ce beau, dar în momentul de față, nu mă interesează. După ce golesc puțin mai multe pahare de ce o fi acolo, mă gândesc să mă potolesc. Emily se distrează cu un străin, iar eu îi privesc amuzată. Lângă mine se așază un bărbat, și acel bărbat edte Josh. El îmi lipsea...

--- Ce-mi văd ochii? Alison în club? Tu ai febră? Ești bolnavă, iar soțul tău nu ți-a dat "aspirina săracului" destulă? Zice el amuzat.

Eu sunt cam amețită.

--- Auzi, tu...cum te cheamă...Josh. Dacă tu te dai la mine indirect, poți p-p-pleca, nu sunt interesată...spun eu.

--- Visezi, dragă. Nu m-aș da la tine niciodată, plus că știi cum ne certăm noi în continuu din cauza firmelor, zice el în timp ce își flutură mâinile prin aer.

--- De ce? Sunt atât de urâtă sau cum? Spun eu. M-a luat gura pe dinainte.

Saluuut. Știu că v-am lăsat în suspans, dar asta este, sper că vă place. Îmi cer scuze pentru eventualele greșeli de ortografie, capitolul nu este editat.