Opusele

Capitolul 7

După incidentul de mai devreme, am simțit ceva ciudat. Ceva ce nu am mai simțit până acum, iar marea mea problema este că nu știu ce am simțit cu exactitate. Acum, uită-te la noi, stând pe canapea, ce credeam eu? Că îmi pot îneca amarul în băutura, din nou. Mereu am fost un fel de "soră" cu băutura atunci când aveam vreo problemă, dar nu știe nimeni în afară de Josh. În liceu, eram niște bețivani. Când aveam probleme, plecam pur și simplu undeva singură, iar Joe era la "lucru" și nici nu bănuia ceva. E o problemă destul de gravă, dar fiecare cu ce are. Am terminat o sticlă de vin alb, iar Josh, nu-mi amintesc prea bine ce a consumat. Ce-i cert, râdem ca doi drogați, mă simt ca în adolescență. El se apropie de mine, iar eu nu știu ce intenționează.

--- Auzi? Spune el în timp ce mai ia o gură din pahar.

--- Desigur, replic ferm.

--- Mai știi când copiam de la tine la toate testările? Doamne, iar tu îmi cereai în schimb țigări. Problema era că eu nu fumam, râde la cele spuse.

--- Cum aș putea uita așa ceva? De asta ți-am cerut ceva mai greu de făcut. Cumpărai pachete, le ascundeai, când era nevoie, mi le dădeai. Te-a prins cineva, parcă, ce bătaie ți-ai luat, zic în timp ce izbucnesc într-un râs haotic.

--- Taci, mă că și tu ți-ai luat-o de la mama ta, spune el ofensat.

Pentru noi, în timpul liceului, o palmă însemna o bătaie. Mă simțeam ca pe ringul de box. Au știut ei de ce ne-au dat câte o porție, era în spre binele nostru, nu al lor. Am realizat asta după ce am împlinit o vârstă. Simt un val de amețeală care mă cuprinde instantaneu.

--- Mi-a ajuns, nu mai pot! Spun în timp ce râd ca o nebună.

El nu spune nimic. Doar mă privește...intens. Iar eu procedez la fel și nu știu de ce.

--- Ești frumoasă, ai rămas cea mai frumoasă femeie pe care am întâlnit-o. Schițează un zâmbet larg.

--- Da? Mulțumesc, mereu ai știut să respecți femeile.

Continuă să zâmbească, iar eu dintr-un mic impuls, îmi apropii chipul de-al lui și îl sărut, iar el îmi răspunde la sărut. Are niște buze foarte gustoase, ce pot să spun. Ei bine, eu nu realizasem ce greșeală comiteam. Practic, eram beată criță, ce să-mi ceri...

Continuăm tot așa, încât am dus-o la extrem. Am sărit pe el, simțindu-i erecția proeminentă prin pantaloni, iar el îmi mângie fesele ușor. De ridicat, nu ne mai ridicăm pentru că nu ne putem ține pe picioare, mă dau jos pe el, iar el își poziționează mâinile spre tricoul meu, îl rupe de pe mine și îl aruncă pe undeva. Continuăm tot așa până ne dezbrăcăm amândoi. Știi care e partea amuzantă îm toată treaba asta? Că n-am făcut nimic. Poate te întrebi de ce. Nu știm.

Dimineața

Mă trezesc cu o migrenă pe care n-am avut-o de o bună bucată de timp, iar lângă mine, doarme nătângul de Josh. De ce l-am numit așa? Pentru că suntem dezbrăcați amândoi, ținându-ne în brațe. De ce, Doamne iartă-mă suntem îmbrățișați, iar cel mai important, dezbrăcați?

--- Josh! Trezește-te!

Mi-a trebuit băutură!

El tresare instant, iar eu mă acopăr cu o pernă și observă ce se întâmplă.

--- Nu se poate! Nu are cum, nu...nu-mi amintesc nimic de aseară, nimic! Îmi pare atât de rău! Doamne...mă simt atât de prost...zice el îngrijorat.

--- Ba se poate! Nimic n-a fost în capul nostru. Degeaba suntem adulți...

--- Calmează-te. Dacă am făcut ceva, nu știu dacă am folosit protecție, zice el în timp ce se panichează.