Psycho Life

Capitolul 2

Ea se așează pe pat în aceeași poziție ca și mai înainte. Harold nu știa ce să creadă despre această fiinta. Nu știu dacă să creadă în ea sau cum sa o catalogheze. Parea o persoană normală și nu știu dacă este sau nu, și voia să știe. El a vrut să știe povestea ei și la rândul său, si el sa ii spuna povestea lui ei. Nu știu ce să facă sau ce să spuna, era confuz. Dar voia sa afle , așa că a spus:

,, Spune-mi povestea ta, iubire! ,, El se ridica în picioare și începe să se plimbe prin cameră. Melanie se uită la el, fără expresie.

,, Ce vrei să spui? ,, Ea ii raspunde. Melanie știa ce voia să spună, dar voia să ocolească răspunsul la această întrebare, care stia ca va veni cândva.

,, Trecutul tău, cum ai ajuns aici, orice! ,, El răspunde aezandu-se pe podea și jucându-se cu degetele lui lungi.

Trecutul ei nu a fost unul bun, dimpotrivă. La cat de ingrozitor a fost, puteai crede ca e o minciuna inventata, dar era purul adevar.

,, Ei bine, atunci .... aveam in jur de 10 ani, când părinții mei m-au adus la un orfelinat și au plecat, lăsându-mă singura. Acolo am fost tratata într-un mod diferit, iar uneori eram batjocorita și chiar bătuta. Nici mancare nu imi dadeau in unele zile, ma lasau să fiu bătuta de ceilalti copii de acolo. Într-o zi, in ultima mea zi acolo era să fie violată, aproape am fost, dar l-am omorât pe nemernic. Vazusem pe jos o bucata de sticla, asa ca am luat-o și i-am bagat-o în cap! ,,

Lacrimi mici se formeaza în ochii lui Melanie, dar scapa de ele imediat, iar un zâmbet fals ii apare pe fata. Harold rămase tăcut și încă încercă să proceseze ceea ce tocmai a spus Melanie. Într-adevăr nu a putut crede că o creatură atât de mică și sensibilă a putut fi tratata in asa fel. Pana la urma a crezut-o si era fericit ca nemernicul care a atins-o era mort. Ea il omorase.

,, Si dupa? ,, El cere, dorind să știe toată povestea. El a fost hotărât să afle toată povestea lui Melanie, ca sa stie dacă poate sa aiba încredere deplină în ea.

,, Evident, nu m-au crezut când le-am spus, așa că m-au adus în acest spital! Ei au crezut că sunt nebuna, dar eu nu sunt! Acest spital este unul jegos, te tine doar in aceste camere si iti da mancare de maximum doua ori pe zi, e mai rău decât la închisoare! Nenorocitii de aici ne considera niste schizofrenici, dar de fapt ei ne aduc in aceste situatii! ,,

Nu putea scoate nici un cuvant, el nu avea nici o idee despre ce să spuna. Era doar uimit, mut și nervos ca dracu',dintr-un motiv necunoscut. Pur și simplu ii era greu sa creada, dar nici nu credea că ea a inventat toate astea.

,, Este greu de crezut, știu. Acum, spune-mi povestea ta! ,, Ea spune, trăgând de sub pat un mare urs de pluș. Harry se întrebă de unde naiba are toate aceste lucruri, și cum naiba sunt ținute toate sub patul ăla? Cum si cand si-a făcut părul ?De ce o lasa cu un cutit, intr-o asemenea instituie?

Harry avea atât de multe întrebări și voia să i le pună, dar nu putea. Acestea erau doar câteva detalii de care nu trebuia să le pese. El voia doar să aibă încredere unul în altul și să plece de aici impreuna. Era aproape fericit ca gasise pe cineva cu aceleași dorințe ca a lui. Nu se aștepta și acest lucru a venit prin surprindere.Era fericit si ca Melanie comunica cu el si ca nu mai e asa tacuta.

,, Aveam aproximativ 13 ani când curva de mama a plecat cu altul și m-a lăsat singur cu tatăl meu. El a intrat într-o depresie, consuma alcool, droguri si din cauza acestor lucruri pe care le facea, ma batea, ma tăia pe mâini,pe abdomen, a fost într-adevăr teribil. Am fost maltrat, am trăit cu traume. Intr-un final am fugit. Am petrecut câteva luni pe străzi singur, până când tatăl meu m-a găsit și m-a atacat, dar din fericire pentru mine, lângă mine era cuțitul pe care l-am găsit intr-o zi pe o stradă, așa că l-am luat, i l-am bagat in gat și a murit pe loc. Am fost multumit si am simtit ca a fost luata o piatra de pe inima mea,inlocuita cu un bolovan! ,,

Melanie nu avea nici o expresie pe fața ei, și nici măcar nu știu ce să spuna. Viața lui a fost o bătaie de joc. Stia ca a fost ingrozitor pentru el, închipuindu-si un băiețel cu părul șaten ondulat, care simtea pe pielea lui cum e sa te simti ca ultimul caine sau ca o carpa murdara de care nimeni nu mai are nevoie.

Ambii si-au dat seama că se potrivesc si ca ar putea face o echipă de neînvins. Amândoi știau cum e să fi batjocorit și acum voiau doar sa isi satisfaca placerile, omorind oameni nevinovati.