Capitolul 6

307 22 0
                                        

Urmatoarele 15 zile au fost la fel. Amandoi stateau inchisi in camerele lor,nefăcând absolut nimic.
In fiecare zi , fiecare membru din aceasta instituție are dreptul sa iasa 10 minute afara, dar lor le-a fost furat acest drept.
Mancare primesc doar o data pe zi, nu sunt bagati in seama cand au nevoie de ceva, si asta doar pentru ca au incercat sa evadeze. De parca erau singurii..
Dar chiar au fost singurii care au incercat sa evadeze. Nimeni de acolo nu a fost in stare ca macar sa încerce, dar toti erau cu adevărat bolnavi mintal, iar acel loc avea grija de ei si nu voiau sa riște.

Intr-o noapte, cand tunete se auzeau in departare, si ploua puternic, Melanie plansese ore in șir. Harold nici dupa o săptămână de la incident, nu a aflat motivul care il bântuie mereu.

,,Melanie, de ce plângi?,,
,,Melanie,oprește-te!,,
,,Melanie, vei leșina!,,
,,Melanie, ce ti se intampla?,,
,,Melanie, revinoti!

Dar ea doar plangea cu capul intre palme, fara sa il bage in seama. Simțea cum lacrimile ei, ii provoca o durere mai mare de cat pedeapsa din carcera. Il durea cand o vedea cum plange dintr-un motiv nebănuit.

In dimineața aceasta, totul a fost normal, asta pana când lui Harold i-a venit o idee la care Melanie nu se așteptase.

,,Melanie, am o idee de evadare!,,
Ii spune el dintr-o data. Ea facuse ochii cat cepele si nu-i venea a crede.

,,Nu, Harry, nu mai risc. Te poti duce singur, dragule!,,
Răspunsul ei veni rapid fara a se gândi vreun pic.

,,Nu plec fara tine. Iti voi lăsa timp de gândire!,,
Harold se așează in pat cu spatele la ea si mainile sub pat încercand sa se odihnească un pic.
Melanie statea pe jos cu fata la perete, gândindu-se daca e dispusa sa mai riste o data.
Poate Harold avea o idee mult mai buna, decat ceea de data trecuta, dar tot nu voia sa riste. Era speriata, confuza, neliniștita, si nu putea sa oprească aceste sentimente.

Psycho LifeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum