- Haideţi, nu mă puteţi... Să cad?! vocea ei spartă ricoşa în aerul tomnatic. Buzele crăpate şi vişinii îi erau răsfrânte într-un rânjet lugubru pe care nu-l putea controla. Îi invada toată faţa palidă, trădându-i perfecta reprezentaţie. Lumina caldă îi împletea negrul tăciunos al părului cu auriul pur, încadrându-i chipul frumos de înger.
Este prea târziu, îi şoptea o voce suspinândă. Ştiu că te-ai jucat cu întunericul. O pană lungă şi neagră s-a desprins, zburând în adierea rece undeva sus, la Arhangheli. Lillith se prăbuşea în revers, înhăţând neputincioasă şi lacomă ceva ce era deja prea departe. Porţile Raiului s-au închis în faţa ei, ecoul reverberând peste tot în ceruri, în talazuri de unde zguduitoare. Încă un înger căzuse.
