Suflet negru (I)

5. Intimidant

M-am trezit cu o durere de cap îngrozitoare. M-am ridicat din pat şi am căzut înapoi din cauza ameţelii. Am făcut o grimasă şi mi-am masat tâmplele. Speram că nu voi avea o migrenă chiar în prima zi de şcoală. M-am uitat la ceasul de pe peretele stâng, de deasupra biroului. 7:15. Mai aveam destul timp până când trebuia să plec la şcoală. M-am ridicat din nou, atentă de data asta, şi vedeam negru în faţa ochilor, însă am rămas în picioare. M-am răsucit înspre uşa din dreapta patului meu, am lăsat-o deschisă şi am intrat pe balcon. Era o zi însorită iar păsărelele ciripeau vesele. Traficul era aglomerat ca de obicei; câţiva taximetrişti se luau la întrecere, iar un autobuz trecuse pe roşu provocând urlete de mânie ale pietonilor. Am inspirat aerul poluat, de oraş timp de 4 secunde, mi-am ţinut respiraţia timp de 7 secunde iar apoi am expirat timp de 8 secunde. Era un fel de ritual care mă făcea mai calmă şi relaxată. Mereu aveam tendinţa să mă stresez din cauza celor mai neînsemnate lucruri, aşa că aveam nevoie de toate trucurile de relaxare pe care le puteam practica. Am mai lăsat vântul să îmi bată în plete încă 5 minute, iar apoi m-am dus la baie şi am început să mă pregătesc. Am intrat înapoi în camera mea şi am ajuns în faţa dulapului lipit de peretele drept al încăperii. M-am îmbrăcat asemănător ca ieri; doar că de data asta luasem un maiou negru, puţin mai larg pe care nu l-am băgat în pantaloni. Probabil diriga iar o să comenteze că arătam de parcă aş fi mers la înmormântare.

Am intrat în bucătărie şi mi-am făcut 2 ouă ochiuri. Am mâncat atât de repede încât mi-am ars limba; era deja 7:45. Mama intrase în bucătărie mahmură, deschise cămara şi scoase o altă sticlă de vodkă. Oare bea şi altceva în afară de vodkă? După ce îşi deschise sticla se aşeză cu un oftat în cealaltă parte a mesei şi băuse direct fără pahar.

-Am observat că ai avut un client aseară, am zis pe un ton nonşalant, de parcă era o discuţie mamă-fiică foarte normală, în timp ce înfingeam bucata de pâine în gălbenuşul oului, spărgându-l.

-Da, afirmase ea dând o altă duşcă pe gât. Sper că acum mergi la şcoală. Nu am chef să te tărăsc până acolo.

Rupeam o altă bucată de pâine când pur şi simplu m-am enervat şi am lăsat-o să cadă în farfurie.

-De ce îţi pasă aşa mult de şcoală dacă nici măcar nu ai terminat 10 clase? am întrebat-o tăios cu o privire glacială, urmărind-o atent, pregătindu-mă să fug dacă devenea agresivă.

Însă ea tăcu, fiind mai calmă decât am crezut vreodată că ar putea să fie. Îşi puse sticla pe masă, oftând, şi îşi prinse capul între mâini. Purta aceeaşi rochie de aseară -cred-, una strâmtă scurtă albastră decoltată. Machiajul abundent i se întinse, de parcă ar fi plâns toată noaptea. Deodată mă inundase un val de milă. Simţeam cum ochii mi se umezeau, iar inima mea de gheaţă, stratul glacial pe care l-am întărit atâta amar de vreme, se topea încet, dar sigur, iar mama mea nu mai părea chiar acel demon rău, plin de ură, fără simţ al răspunderii sau al responsabilităţii pe care îl considerasem eu tot acest timp.

Într-un sfârşit, îşi ridicase ochii înspre mine. Plângea din nou.

-Nu am ce să îţi explic, Rebecca. Uită-te doar la mine. Îţi dai şi tu seama de ce şcoala e aşa importantă, nu? Să nu ajungi ca mine, Rebecca. Fă-mi doar favoarea asta. Nu ajunge ca mine.

Îşi şterse discret rimelul întins de la ochi şi se ridicase de la masă, luând sticla cu ea şi ducându-se în camera sa.

***

-Vă rog, lăsaţi-mă să intru, am pierdut autobuzul...

-Domnişoară, ora 8 a trecut de mult timp.