georgia rose // zayn malik

capitolul opt

| p e s t e d o u ă s ă p t ă m â n i |

   - Pur şi simplu eşti prea împiedicat, Prinţesă, l-am mustrat pe motanul alb, ce mă privea cu o privire tâmpă. Prea împiedicat, am continuat, mişcându-mi degetul arătător în stânga şi în dreapta. Nu părea deranjat că eu voi trebui să curăţ nisipul împrăştiat pe întreaga podea de lemn, ci începuse să dea cu laba şi să-l întindă. Mi-am dat ochii peste cap şi mi-am trecut o mână prin păr, aşezând coada înălţată în vârful capului să atârne pe o ureche. Îmi plăcea aşa. Simţeam că sunt la grădiniţă, când tata îmi făcea o coadă de cal în creştet apoi flirta cu învăţătoarea mea, lăudându-se că e un tată model. Apoi afla şi că mama flirtase cu bucătarul şi ajungeau să doarmă în camere diferite. Iar în final eu mă alegeam cu multe jucării fiindcă se dădeau bine pe lângă mine.

   M-am lăsat în genunchi şi am tras o parte din nisip cu palma, dat fiind faptul că era curat, proaspăt schimbat de mama.

   Cel puţin aşa credeam.

   Am adunat nisipul într-o mică grămăjoară lângă cutie, apoi m-am ridicat, de pijamalele mele începând să se frece torcând Prinţesă. M-am aplecat şi l-am mângâiat puţin după urechea stângă, unde ştiam că-i place, apoi m-am îndreptat către uşă. Desigur cu Prinţesă după mine. M-am oprit pentru câteva secunde pe hol şi am început să ascult liniştea adâncă ce pusese stăpânire pe întreaga casă, întrebându-mă dacă mama e din nou supărată cu privire la noua secretară angajată de tata, ori au aflat de ceva ce nu trebuia aflat în legătură cu facultatea mea.

   Din camera mea începu să sune tare - foarte tare, datorită urechilor mele înfundate cu nimic, dar surde - şi m-am întors în cameră.

   - Bună dimineaţa, dulceaţă, am auzit vocea groasă, dar liniştitoare, a lui Harry.

   - Neaţa, am răspuns, întorcându-mi capul către uşă şi văzându-l pe Prinţesă intrând leneş în încăpere.

   - Ştiu că poate va suna ciudat, sau că mai mult ca sigur nu vei fi de acord, sau că două săptămâni, trei zile şi nouă ore nu sunt suficiente pentru a putea spune că avem o ,,relaţie"..

   - Treci la subiect, mi-e foame, l-am întrerupt, privirea mea aţintindu-se spre motanul ce acum răscolea grămăjoara de nisip de lângă cutie. Argh, ieşi, Prinţesă! am urlat la motanul alb, ce tresări.

   Am aruncat telefonul pe pat şi m-am îndreptat către Prinţesă, luându-l în braţe şi dându-l pe hol. Am închis uşa cu cheia - fiindcă am descoperit că pisicile pot sări şi apăsa pe o clanţă- şi am pus din nou telefonul la ureche.

   - Spune.

   - Ştii, iubitele normale găsesc alinturi mai normale pentru iubiţii lor, chicoti creţul. Dar bine, pot fi Prinţesa ta.

   Am început să râd, creţul începând să facă acelaşi lucru.

   - Vorbeam cu motanul, am zâmbit dulce, deşi Harry nu avea cum să vadă zâmbetul şi să mi-l întoarcă.

   - Mi-am dat seama, chicoti el din nou. În fine, vroiam să te întreb dacă vrei să vii cu mine la un concert.

   Făcu o pauză lungă, în care se presupunea că eu trebuia să dau un răspuns, dar am păstrat liniştea, putându-i auzi respiraţia la telefon.

   - Un concert de-al nostru, completă el. Nu unul mare, ci mai degrabă unul de promovare al noii piese. Va fi azi, la ora unu, la acel local roz bombon de care facem mereu mişto când trecem pe lângă el, începu el să chicotească. Valerie's Perfume.