Dimineata.Ma trezesc.Credeam ca am doar un cosmar ciudat,dar nu era asa , eram tot aici,prinsi intr-un loc fara scapare.Imi vad jumatatea pe pieptul meu.Ii simt respiratia.Pare linistit.Se trezeste.Deschide ochii.Zambeste.Ma saruta pasional,asteptam asta.Apoi isi pleaca capul.Stiu motivul,nu inteleg nici eu 4 zile trecute si niciun semn. Nicio cautare,nicio scapare.Nimic.Suntem pierduti.Dar?De ce? De ce noua? Ce am facut sa meritam asta ? Poate faima?...Nu,nu cred am renuntat de mult la asta,toti.Dar oare?Oare chiar relatia noastra nu poate sa fie catusi de normala ca celelate relatii publice ?Nu.. nu cred ,stiu ca ei ma judeca,ca ne judeca pe noi pe amandoi pentru cee ce facem.Nu cred ca este gresit sa iubesti.Il iubesc.Il vreau.Vreau sa-l tin doar pentru mine.Si asa este ,in momentul de fata, e al meu.Doar al meu.
Cum spuneam,ne trzim amandoi,parca cuprinsi de aceiasi frica ca si in celelate 3 dimineti.E ciudat,e cfoarte ciudat,sa te trezesti intr-o dimineata,intr-un loc atat de rece,fara mancare,fara apa,fara caldura,dar cu persoana pe care o iubesti alaturi.Nu imi imaginez o explicatie la toate astea.
-Lou?.. crezi ca vom scapa in urmatoarele 24 de ore ?
-Hazz.. nu stiu ce sa cred,aseara am stat m-am gandit.. dar nu puteam sa ma gandesc prea mult la o scpare.Te priveam,stii?Erai atat de frumos.Atat deatragator.Te simteam langa mine,simteam ca ma iubesti.In chipul tau vad lumea intreaga.Esti al meu.Iarta-ma. Stiu ca am gresit,de multe ori,doar eu sunt de vina.Tu esti omul special.Esti aici,pentru mine,pentru noi.Promit sa fiu si eu aici,pentru tine,pentru noi,pentru TOTDEAUNA.
-Lou...Si eu te iubesc,stii prea bine asta, dar trebuie sa gasim o scapare,un drum,o cale.Nu cred ca mai pot sa rezist inca o zi.Nu mai pot,simt cum corpul imi cedeaza,dar inima imi trasare de fericire,cand te simt,cand te aud.Ce o sa facem ?
Nu imi rapsunde.Isi pune capul in poala mea,si se uita fix in ochii mei.Ii simt nedumerirea.Il vad atat de trist.Stiu ca in spatele acestui zambet fermecator se ascunde o amaraciune,poate un secret?Nu,nu cred .. nu m-ar minti,mi-ar spune orice.Stie ca il iubesc,ca e totul pentru mine.Dar? Doamne,nu cred ca am sa pot vreodata sa-ti multumesc pentru ziua,in care mi l-ai oferit pe acest om.Inca tin minte rasul de copil destul de matur de la X-factor,dar si acele gesturi tandre pe care mi le oferea.Ma simteam perfect.As vrea si acum,acele momente perfecte...Dar ce vorbesc?!!? Sunt perfecte intr-un fel sau altul,frigul imi inconjoara corpul,dar inima este invaluita de iubirea lui...Avea dreptate,chiar pot vedea orice prin ochii lui...
[......]
