Capitolul 11

278 24 6
                                    

L: Ea...eaaaa.eeee...ea e mama mea!
M: Doamne, Laura. Tu esti?!
Eu: Stai, stai, stai. Nu mai inteleg nimic. Laura, noi doua suntem surori???
L: Nu...nu...nu stiu...probabil da.
M: Nico, uite! Eu am avut doua caznicii. M-am casatorit prima data cu tatal Laurei dupa aceea am observat ca e un alcoolic si am terminat-o cu el. Atunci Laura era mica (de aproximativ 10 ani ). Am vrut sa-o protejez dar intre timp mi-am gasit pe alt cineva in Romania. Dupa aceea ai venit tu pe lume si l-am infiat pe Mircea. Dar dupa aceea toate lucrurile au luat o intorsatura totala. Tatal tau devenise din nou alcoolic si oamenii lui Ivan ma rapisera. De atunci eu nu mai stiu nimic de voi. In fiecare zi eram cu gandul la voi! Dar nu puteam evada de acolo. Nu v-am abandonat. Nu vreau sa credeti asta.
Eu: Te intelegem.
L: Da, mama! Te intelegem. Acum conteaza ca suntem toate trei!
Eu: Tot ce mai trebuie e sa il denuntam pe Ivan la politie. C: Am sa ma duc chiar eu!
Eu: Voi veni si eu.
Am plecat eu cu Carl la politie. Le-am povestit politistilor ceea ce mi s-a intamplat si imediat au pornit dupa ei. Peste cateva ore am fost anuntati printr-un telefon de la seful de post ca Ivan si mafia sa au fost arestati.
Sincer nu stiu cum s-au intamplat toate astea dar...ma simt in al noulea cer. O am pe mama aproape, Laura e sora mea, Carl ma iubeste foarte mult iar Jasmine e una dintre cele mai bune prietene de ale mele!

______________________________****************************
Hei... Am terminat cartea, baiiii!!! Sper ca m-ati urmarit cu placere si ca va place ceea ce fac! Nu uitati de un vot!!! Si cred ca o sa mai scriu povesti asa ca nu uitati sa ma urmariti in continuare!

Anti-socialaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum