Momente de fericire

Capitolul 7

O nouă zi, o nouă încercare. Viața mea devenise mult mai palpitanta de când începeam sa vorbesc cu el, nu stiu, era frica aia de a nu afla, era emoția aia pe care o aveam de fiecare data când nimerea câte un indiciu, era teama de a nu se schimba ceva, erau multe. În dimineața aceea trecuse pe lângă mine la liceu. Eram la licee diferite, dar s-a întâmplat ca el sa fie la liceul meu. Știți emoțiile alea care va impulseaza inima? Știți tresaririle alea care va fac să tremurati? Ei bine, eu le-am aflat atunci.
Eu știam cine e el, dar el habar nu avea. Asta până în acea zi...
Se făcuse din nou seara, așteptăm fin nou un mesaj de la el. Îmi scrisese în jurul orei 23:00. Am început cu un jucăuș "Hei anon ^^". Parcă ceva mă făcea sa ma simt bine când auzeam acel *anon*, nu stiu, era ceva original, era începutul unei povesti. Am vorbit despre una, despre alta când el zice "Eu vreau sa te cunosc mai bine :)) de ex: de ce te tem cel mai tare în viața? sau ce te preocupa mai tare?", nu îmi dădusem seama, dar cu răspunsul ăsta îi confirmam cine sunt, așa ca ii răspund sincer, cu inima " mă tem cel mai tare de acea zi în care nu o să îi mai am pe ai mei. Viața mea va fi alta. Îmi iubesc familia enorm și nu as putea sa suport pierderea ea, deși conștientizez ca va veni si acea zi. Mă mai tem si de singurătate. sunt o persoana care iubește să stea dintr-un colectiv, care e sociabila si mereu gata să ajute. Mă tem că odată să nu rămân singură. Desi testez sentimentul ăsta de ceva timp. Parcă am nevoie de ceva în viața mea. Marog." La care el adaugă un "Ohh :((", iar eu continui cu cel de al doilea răspuns " Mă preocupă foarte mult caracterul meu. Eu am ales să fiu eu si niciodata nu voi încerca să imit pe cineva sau să mă schimb pentru cineva. Ma preocupa mult familia si prietenii. Uneori pun fericirea lor deasupra fericirii mele." După asta l-am întrebat dacă mai are întrebări, iar el a zis că a încheiat definitiv căutările. Sinceră sa fiu mi-a tresărit inima, nu știam de ce ar face asta, apoi l-am întrebat de ce, iar el a zia "Nu mai au rost :D", evident ca mi-am dat seama că ceva nu era bine, tocmai de aceea m-am si agitat. "De ce nu mai au rost?" "Pentru ca vrei sa ramai anon". Era clar ca aflase cine sunt. Nu știam ce să fac și cum să reacționez, mă gandeam că poate mai am o șansă, ca poate totuși nu aflase cine sunt, când deodata vad ca mi-a apreciat fotografia de profil. În momentul acela inima mea ieșea din piept, nu știam dacă sa rad sau sa plâng, nu știam dacă sa raman uimită sau să îi zic sa o lăsăm așa și să uităm de noi, sa uitam ca l-am căutat si sa trecem peste. Nu se merita sa fac toate astea, ar fi însemnat sa fug si pana la urma eu mă băgasem în asta, deci trebuia sa merg până la capăt. Mi-a zis la un moment dat "Ești onb pe facebook". Nu știam ce sa ii răspund, nu știam ce să fac, îmi era frică că o să se termine totul, îmi era ca o sa fie rau, asa că i-am zis "poate nu sunt persoana care crezi tu că sunt." Era singurul lucru care îmi trecea prin minte, singura soluție. El îmi zice "nu sunt 100% sigur, dar 99% da". Oricum știa cine sunt, deci degeaba. L-am întrebat"ce s-ar întâmpla dacă aș fi cine crezi tu că sunt?", La care el mi-a zis "o sa afli cine ești și o sa vezi". Oricum stăteam și îi explicam că dacă o sa știe cine sunt o să dispară intensitatea, nu o sa fie la fel, nu o sa fie aceleași chestii etc, dar oricum el se încăpățâna si vroia să afle. Efectiv fierbeam de nerăbdare si ma macina degeaba. Mi-am zis la un moment dat "oricum știe cine sunt, asa ca o sa ii zis sa vad ce o să se întâmple." I-am cerut să îmi zică numele, dar el a zis "m-ai pus sa promit că sa nu îți zic cine ești chiar dacă stiu, deci nu pot zice eu. Așa ca va trebui să zici tu", evident că nu îi puteam zice eu numele, așa că i-am zis sa ne ghidăm după altceva. M-a pus să îi dau un 💪 pe mess, dar oricum nu vroiam sa ii scriu, așa că ne-am ghidat după altceva "știi cine sunt! De ce mă macini? Mi-ai dat like la poza acum câteva minute și mi-ai zis si ca sunt on pe fb. De ce mă macini?" La care el a adăugat cu un aer invingator "Știam eu!".
P.S.: Îți place? Atunci zâmbește draga cititorule.