Momente de fericire

Capitolul 16

Era o zi plictisitoare de școală, dar avea să se termine. Vorbeam cu Andrei pe chat si îmi zisese că e la pub. Chestia e ca nu vroiam sa merg si eu acolo, dar fetele insistau sa meargă acolo. Le-am tot zis sa mergem în altă parte, dar ele imi cereau motivul pentru care nu vreau sa merg. Evident nu puteam să le zic ca nu pot merge pentru că e un băiat acolo, fiindcă nu le-ar fi păsat si ar fi mers din adins, așa ca am mers. Aveti idee cat de ciudat e sa treci oe lângă o persoană pe care o cunoști extrem de bine, cu care vorbești zi de zi, o persoană care e acolo, acel cineva pe care îl ajuți, fără să îi zici ceva? Sa te prefaci că e cel mai necunoscut om. E atât de ciudat si te simți și jenat intr-un fel. Am deschis usa de la bar si evident, am dat cu ochii de el. As fi vrut sa ii zic ceva, dar nu puteam. El nu s-a abținut si a schitat un zambet, iar mie îmi râdea dinăuntrul, dar era ok.
A trecut acea oră și am plecat din pub, la fel, fara sa il salut. Asta era viața noastră, nimeni nu bănuia că noi ne cunoaștem.
As fi vrut să ies cu el, să îl pot saluta, dar oricum nu puteam.
Trecuse zi ziua aceea, pentru că știți voi "timplu zboara, nici nu-l simți".
Vorbisem cu el la telefon si am decis să ne vedem. Eu vroiam sa mergem în parc. Defapt acolo era unica opțiune de a ne vedea.
-Unde mergem azi?
-De parcă avem de ales.
-Da. Avem.
-Hai în parc si taci odata.
-Nu am chef sa merg in parc.
-Pai si unde mergem?
-Hai la Sir.
-Te auzi ce spui? Sir John e un bar. Un B-A-R!
-Da, sii?
-Acolo merge lume. Intelegi?
-Ana, nu merge foarte multă lume. Hai sa mergem odată!
Sincer, am mers de parcă mergeam la moarte. Nu vroiam sa se interpreteze ceva greșit, chiar nu vroiam. Si eu nu eram ca fetele alea care se dau pe lângă băieți, se aude cum că ar fi împreună și ele "Vaii, cum sa zică așa ceva, cum sa nu stiu ce, ai auzit ce se aude? Mooor!" Dar e bucuria lor ca s-au auzit asemenea chestii pentru ca sunt topite după tipii respectivi. Așa mă gândeam și eu "Ba, măcar de îl plăceam, da așa? Se mai aud vorbe nașpa si eu nu am nici cea mai mică atractie fata de el". Gandeam intr-un mod ciudat, dar eram sinceră cu mine.
-E cineva?
-Ha, e gol.
Am răsuflat ușurată.
Ne-am așezat la masă și am comandat doua Mountain Dew. Da, chiar așa. Asta a fost prima băutură pe care am baut-o cu Andrei. Credeați că se abține să nu facă vreo poza ceva? Da, si eu credeam la fel. A făcut un snap, iar eu mai aveam puțin și ajungeam la alta masa, fiindca m-am tot ferit :)). Era drăguț localul. Era atât de gol si atât de liniștit. Parcă și acel local ținea cu noi, ținea că sa avem un moment doar al nostru, ferit de ceilalți, cum ne obisnuisem.
Am ieșit din acel local si am mers la autobuz. Aveam autobuze diferite pentru că stăteam locuri diferite. El se urcă mereu înaintea mea pentru că autobuzul lui pornea înaintea autobuzului meu. El a luat-o înainte, iar eu am așteptat la colț că el sa se bage în autobuz. Când eram la colț, ne-a văzut un prieten de al nostru. Nici unul din noi nu a observat că el se uită la noi, tocmai de aceea am plecat fără grijă.
Am ajuns acasă și evident am mai vorbit cu el, l-am mai consolat. Începea să imi zică că nu îi mai pasă atât de tare de Ema, doar ca inca ii este dor de ea.
Ceva avea să se schimbe în acea seară. La ce va gândiți? Hmm, nu e așa cum credeți voi.
M-a căutat fostul meu prieten. A fost mai drăguț că niciodată, vorbea drăguț, facea referire la perioada cand era cu mine si din când în când mai strecura câte un "mi-e atât de dor..". Atunci când mă căutase, am realizat ca nu mai simt nimic pentru el. Nu mai aveam aceeași nevoie nebuna de el, nici măcar nu am zâmbit că m-a căutat. Am vorbit cu el, mi-a mai povestit chestii, i-am mai zis și eu ce mai făcusem în ultima vreme, bineînțeles el ma intrebase ce am mai făcut, dar ce puteam sa ii spun? Toate zilele erau pline de Andrei, așa ca i-am zis "Am stat cu BFF-ul meu". El a rămas uimit pentru că știa ca eu nu îmi fac cei mai buni prieteni sau cele mai bune prietene, așa ca ceva nu era în regulă.
-E băiat?
-Da, e băiat.
-Si sunteți cei mai buni prieteni?
-Da! Cei mai buni prieteni.
-Ana, nu există prietenie simplă între un baiat si o fata. Sa fim sinceri, vorbim despre tine...cine nu s-ar atașa de tine? :(
-Măi. Nu o sa fim nimic mai mult pentru că nu vrem. Intelegi?
-Ok, cum spui tu.
Îmi era dor să vorbesc cu el, recunosc. Dar nu mai era la fel..
-Ana, te-ai schimbat atât de mult.
-Iti amintești când mi-ai zis sa ma schimb?
-Da...
-Am facut-o.
A fost un timp când mie îmi pasă, iar el si-a bătut joc. Nu mai avea rost, imi tot repetam. Sincer, îmi era frică că inima sa nu ma trădeze, dar oricum ce era sa mi se întâmple făcea parte din viața mea, deci nici o problema.
P.S: Ce mai faci draga cititorule? Am sa îți las un citat de care poate o sa îți aduci aminte. "De ce sa îmi repet greșelile cand pot face aletele noi?"
Zâmbește și ai grija de fericirea ta, suflet frumos!