Rădăcini- Felruk

Al meu

Iubirea...nu prea ştiu ce înseamnă sau cum se simte. Presupun că iubirea amicală e diferită de iubirea familiei sau iubirea adevărată între două persoane cărora le este destinat să fie împreună. Când eram mică, ţin minte cât de bine mă simţeam lângă părinţii mei, ei bine cei adoptivi. Păreau cei mai buni din lume, le simţeam iubirea şi ei pe a mea, făceam mici excursii în această pădure, căutam comori ascunse prin cartierul care acum e jalnic. Până acum jumătate de ceas, am simţit acea dorinţă puternică de a proteja un amic dar şi sentimentul de vinovăţie, nu m-aş fi iertat dacă ar fi păţit ceva, deşi se pare că el a vrut acest lucru. Deşi, nu înţeleg ceva...de ce a ţipat atât de tare dacă el a vrut acest lucru? Totul devine din ce în ce mai ciudat şi chiar am mare nevoie de odihnă.
Arion...ceea ce simt faţă de el, e inexplicabil dar e plăcut, poate prea plăcut, devine obsedant acest sentiment, această dorinţă de a fi mereu lângă el, în braţele lui. Hyla şi George, părinţii mei biologici, părinţi de care abia a aflat şi sinceră să fiu, sunt cea mai norocoasă fiică. În tot acest timp ei m-au protejat, deşi nu aveau permisiunea să dea buzna în casa lui Ron, ar fi părut suspect, poate l-aş fi crezut un nebun, având în vedere că e profesorul meu de geografie, deşi în momentul în care a intrat peste Ron în casă, după ce am aflat că George e tatăl meu, am simţit acea iubire de mult pierdută, m-am simţit importantă pentru prima dată în casa mea, am simţit că era familia mea, era acolo pentru mine.
Luna plină e plasată în centrul cerului senin şi plin de stele sclipitoare, parcă mă îndrumă să intru în casă cât mai repede. Urc treptele casei împreună cu Arion, dar cineva ne opreşte, e o voce masculină, uşor şoptită ce transmite o mică îngrijorare. Vine de după unul din colţurile casei, nu îi pot vedea chipul, doar umbra care se apropie cu paşi mici de noi, cunosc acest mers, sper doar să nu fie...
- Moris...
Păşeşte încet în lumina lunii şi se opreşte în faţa mea, stă cu mâinile încrucişate la piept.
- Ce ai păţit Anastasia? Ai spus ceva?
- Uuum, nu am spus nimic. Ce cauţi aici la ora asta?
- Shhh, vei trezi tot regatul. Hai, ştiu o intrare secretă.
Cât de uşurată mă simt că nu e Moris, ci Josh, tipul care m-a învăţat cam jumătate din ceea ce ştiu despre familia şi haita mea. Îl prind pe Arion de mâna dreaptă şi îl trag după mine, sper să nu provoace niciun zgomot de pietre sau crengi uscate rupte. Josh priveşte în toate părţile şi se apropie de peretele din piatră dură. Atinge două pietre de aceeaşi mărime, plasate în locuri diferite, pietre ce se adâncesc în perete la atingerea lui Josh. Se pare că uşa nu scârţâie deloc, de fapt nu se aude nimic, e minunat. Mă concentrez pentru a putea vedea în întuneric, imaginile prind contur şi claritate, abia așteptam să simt din nou această senzaţie minunată.
- Hai, aveţi grijă pe unde călcaţi, nici nu ştiţi ce se poate ascunde în aceste locuri.
Coborâm cam cinci scări şi ajungem în faţa unei trape din lemn, o trapă destul de mare care permite oricui să treacă.
- Anastasia, ochii tăi...
- Ştiu, Josh, dar vreau să dorm în seara asta, vorbim mâine despre asta, bine?
- Sigur, cum să nu? Hai, deschide, ne vedem mâine.
- Stai, unde ne duce?
- Vei vedea. Noapte bună copii.
- Mulţumim, Josh.
Îl îmbrăţişez puternic, Arion dă mâna cu el şi ne despărţim în faţa intrării secrete. Lupul meu protector se oferă să deschidă trapa, care se pare că scârţâie puţin. Mă ridică în braţe, mă priveşte cu pasiune şi încredere, mă strânge tare la pieptul lui şi mă ajută să trec de această treaptă care e plasată în podeaua bucătăriei, noi suntem sub ea, la subsolul casei. Mă aşez pe podeaua rece din gresie albă cu motive florale și îmi retrag picioarele lângă corp. Întind mâna pentru a-l ajuta pe Arion să urce, dar e destul de înalt, nu are nevoie de ajutor, deşi a acceptat să mă prindă de mână. Se ridică sprijinindu-se pe coate şi scoate un mic geamăt, se pare că are corpul greu, dar e băiat mare, se descurcă. E întins pe spate cu cele trei mâini la piept (una din mâini e a mea), simt cum îi bate inima, corpul îi tremură şi răsuflă mai greu. Îmi strânge mâna şi o poartă de pe pieptul lui până pe gât şi se opreşte la obraz. Încep să îl mângâi ca pe un copilaş dulce ce e în timp ce el face la fel. Îmi ia mâna de pe obrazul său şi o duce pe piept, lângă inimă.
- Simţi cum bate? E pentru tine, Anastasia, lupoaica mea specială şi minunată.
Cât de minunat au sunat aceste cuvinte, ştiu că sunt sincere şi simt că mă îndrăgostesc de el pe bune.
- Tu...tu eşti sincer? Adică tu chiar ţii la mine atât de mult precum pare?
Îşi ridică brusc corpul de pe podea, se opreşte în faţa mea şi mă priveşte în ochi în timp ce îmi aşează o şuviţă de păr după urechea dreaptă. Îşi apropie buzele voluptoase de fruntea mea şi le lipeşte încet apoi coboară pe nas, continuând cu aceeaşi mici pupici şi ajunge la buze. Fără să îmi dau seama, încep să îmi muşc buza, fapt ce îl impinge pe Arion să îmi muşte el buzele şi să cerceteze orice părticică a lor. Îşi lasă buzele moi peste ale mele şi mă las purtată de mişcările fine ale sărutului său perfect. Îşi pune palmele pe spatele meu şi mă apasă lipindu-mă de el în timp ce buzele lui coboară pe obraz apoi pe gât, fapt ce mă obligă să îmi las uşor capul în partea dreaptă, lăsându-i cale liberă să facă ce vrea cu gâtul meu. Cât de minunat poate fi, nişte senzaţii ciudate şi plăcute îşi fac loc împingându-mă să scot un geamăt de plăcere. De pe gât coboară pe linia umărului, ferind breteaua sutienului roşu, coborând pe umăr. Începe să vorbească printre săriturile fine şi lungi, vocea lui devenind plină de dorinţă.
- Anastasia, ce spui? Dormim în camera mea sau a ta? Nu vreau să te mai las singură nicio clipă.
- Nu pot, nu am mai dormit niciodată cu un băiat, nu în felul ăsta.
Se opreşte brusc din ceea ce făcea şi mă priveşte uimit.
- Adică ai mai dormit cu băieţi?
- Da, cu Mike. Era leşinat pe stradă, l-am luat în braţe şi l-am adus în camera mea. Nu s-a întâmplat nimic, s-a trezit dimineaţa şi nu ştia ce s-a întâmplat, bine am fost treziţi de bătăile puternice în uşă a lui Ron.
Respiră uşurat, se ridică în picioare, întinde mâna şi mă ajută să mă ridic în picioare.
- Deci doar atât a fost? Niciun sărut, nimic?
- Eu şi Mike? În niciun caz, nu îţi fă griji.
- Bine, să mergem, te conduc până în camera ta.
Se aşează în spatele meu, mă prinde de talie şi urcăm scările împreună în timp ce mă sărută pe gât. Am ajuns în faţa camerei mele, chiar nu vreau să îl las să plece, dar trebuie, mi-ar fi ruşine dacă m-ar vedea cei din familie că vom ieşi împreună din camera mea sau a lui.
- Până aici a fost. Te las să te odihneşti şi ne vedem mâine dimineaţă sau după-amiaza.
- Bine, Arion. Îţi mulţumesc pentru tot şi îmi cer scuze pentru toate faptele întâmplate cu Rosar.
- Orice pentru tine, draga mea.
Mă strânge puternic în braţe şi nu mă lasă să intru în camera mea până nu îmi mai fură un sărut scurt.
- Noapte bună, Anastasia!
- Noapte bună, Arion!
Deschid uşa camerei, aprind lumina şi mă izbesc pe patul moale. Un zâmbet idiot mi se aşează pe faţă, nu îl pot ascunde, au fost cele mai frumoase momente alături de un băiat. Cobor din pat şi mă îndrept spre şifonier cu paşi micuţi, nu vreau să fac zgomot. Îmi aleg o cămaşă de noapte din dantelă roşie, scurtă până deasupra genunchilor. Merg tiptil până la baie şi dau drumul apei calde, am nevoie neapărat de un duş. După jumătate de oră ies din baie, îmi usuc părul cu un prosop moale şi mă îmbrac cu cămaşa de noapte. Închid lumina şi mă aşez în pat, luna fiind plasată pe cer chiar în faţa mea. Fereastra camerei e deschisă, nu mi-e frig deloc. Privesc luna care pare că e aici pentru mine, simt o legătură specială între noi. Mi-aş dori foarte mult ca Arion să fie aici, dar cred că el deja doarme, era foarte obosit. Închid ochii, abia aştept să mă trezesc să mai pot sta cu el. Inima o ia razna şi corpul începe să îmi tremure, picioarele îmi amorţesc şi respiraţia e din ce în ce mai scurtă. Aud paşi în apropierea camerei mele, deschide uşa şi se apropie de mine. O,nu! Sper că nu e Mike. Se aşează pe pat şi se apropie de mine. Mâna lui îmi astupă gura şi mă întoarce cu forţă spre el, e întins lângă corpul meu.
- Ţi-a fost dor de mine?