Rădăcini- Felruk

Iubire

Acest arbore, a fost martor la naşterea mea,simt că mă protejează, mi-e ca un prieten. Acum înţeleg de ce sunt atât de ataşată.
Cei doi părinţi ai mei mă privesc zâmbind.
- Anastasia, noi ne iubim ca în prima zi când ne-am întâlnit ,nu ne-am despărţit niciodată. Am stat separaţi pentru tine. Eu am rămas să am în grijă regatul şi tatăl tău să aibă grijă de tine în lumea oamenilor. Te iubim mult, Anastasia!
E chiar adevărat ce aud? Chiar am o familie care mă iubeşte, deşi nu am fost lângă ei? Îi ador,nu mai vreau acasă.
- Serios? Chiar mă iubiţi?
- Sigur, Anastasia,fiica noastră dragă.
Nu mă pot stăpâni, emoţiile mă copleşesc, izbucnesc în plâns. Fără să stau pe gânduri, sar în braţele lor. Căldura lor,mă învăluie.
- Am şi eu o dorinţă, mi-o îndepliniţi?
- Hmm, depinde. Spune!
- Păi,mamă... aş vrea să mă mut aici cu voi. Pot?
O tăcere de mormânt s-a aşezat peste natură. De ce nu îmi răspund? Mă prinde de mână şi mă priveşte fix în ochi.
- Draga mea,am înţeles că deja ţi-ai făcut duşmani în liceu, te vor vâna... mai bine stai câteva luni la Ron şi Hilda apoi te poţi muta. Te rog,înţelege. Tatăl tău te va supraveghea mereu, va fi mai bine,ai încredere în noi.
- Vorbiţi serios? Mă iubiţi, dar, mă trimiteţi în chinuri?
-Anastasia, îţi promitem că din acest moment tu nu vei mai suferi în acea casă.
- Sper!
Privesc la ceas. Seara se lasă peste cerul uşor aprins de luminile razelor de soare. E ora 21:35. Ai mei mă vor da dispărută, dar oricum nu le pasă.
- Mamă, tată, trebuie să plec. Promit că mâine voi reveni.
- Bine,draga noastră.
Amândoi mă îmbrăţişează cu căldură. Mă ridic uşor de la rădăcinile arborelui şi mă îndrept spre ieşirea din pădure. Hyla mă sărută călduros pe obraz şi George mă conduce până acasă. Îl strâng puternic în braţe şi mă îndrept spre uşa de la intrare. Nu e nimeni,casa e pustie. Mike nu a mai dat niciun semn de viaţă. Mă doare că s-a supărat grav pe mine. Urc uşor scările şi deschid uşa camerei mele.
- Bună, Anastasia!
- Hei,ce faci aici? Cum ai intrat?
- Păi, uşa era deschisă. Cred că ai tăi au uitat să o încuie.
- Probabil. Oooh, Mike,mi-ai lipsit!
- Şi tu mie,lupoaică sexy!
Sar în braţele lui,ne izbim pe pat. Sunt atât de fericită că nu l-am pierdut. Ne privim reciproc, simt o atracţie ciudată între noi doi. Wow...nu pot să cred. Vreau să plec de lângă el,dar de fapt nu vreau,ceva mă reţine. Mă prinde cu o mână de talie şi cu cealaltă îmi mângâie obrazul stâng. Inima îmi bate cu putere, a lui la fel,sunt în acelaşi ritm. Îmi prinde capul cu o mână şi mă trage spre el. Vreau, chiar vreau să îl sărut. Stai,să îl sărut? E ciudat,dar îmi place.
- Ce faceţi voi aici? Tot nu vă potoliţi?
Perfect,Ron,s-a întors. Sărim imediat de pe pat şi aşteptăm, ceva o să se întâmple. Se apropie de mine şi mă prinde de păr.
- Anastasia, colierul!
Mike mă anunţă, sunt pe cale să mă transform. Vreau doar să îi zbor capul lui Ron . Wow,cineva îl ia cu forţa şi îl izbeşte de perete,nu poate scăpa. Cine ar vrea să ne salveze?