Rădăcini- Felruk

Lord versus Rosar

În sfârşit, m-am transformat...bine,prima transformare a fost când mi-am cunoscut adevărata familie,deşi, e prea devreme să mă lupt,nu am niciun fel de antrenament, decât încredere şi tupeu. Dar,ce caută femela Rosar în faţa casei mele, ce doreşte?
Privesc cu coada ochiului spre Mike,în timp ce mă chinui să opun rezistenţă. Femela îşi aşează mâinile pe gâtul meu şi îşi arată colţii, plini de bale,galbeni şi mari.
- Iiiu!! Ar trebui să te mai speli pe colţii ăştia mai fată, miroşi de la o poştă!!
Nu m-am putut abţine, trebuia să îi spun,chiar nu mai suportam. Mă zbat din toate puterile, nu pot scăpa.
- Mike,stai liniştit, promit,totul va fi bine, ai încredere!
Îmi umflu pieptul cu aer,deschid botul şi scot un urlet de toate zilele, cred că am trezit toţi vecinii,sau,de fapt,ei sunt plecaţi,e prea plictisitor acest cartier.
- Ce e Lord,ţi-e frică? Nu îmi faci faţă de una singură?
- Dar tu,Rosar, de ce ai venit cu el?
- Hmmm, am motivele mele. Acum mori!!!
Gata, până aici mi-a fost. Îmi acopăr privirea cu mâinile uşor păroase şi aştept să se termine. Hei,dar unde e? Aud un schelălăit, mă simt mai liberă, de ce? Deschid ochii, ce naiba? Rosar a fost smuls cu forţa, chiar înainte să fiu sfâşiată. Un mascul din haita mea se luptă cu ea. Încearcă să se muşte reciproc, parcă sunt nişte câini imenşi, în două picioare. Privesc în spate,spre Mike. Doi vârcolaci,tot din haita mea,l-au imobilizat pe al doilea Rosar şi Mike e liber,stă pitit într-un colţ al casei. Încă un mascul Lord se repede la femela Rosar,îi sare în spate şi o izbeşte la pământ fără milă. Unul o ţine la pământ cu mâinile strânse şi celălalt îi dă un pumn zdravăn în bot.
- Anastasia, draga mea,eşti bine? Hai,ridică-te!
- Mamă, tu eşti?
E ea,Hyla. Îi sar în braţe fără să stau pe gânduri.
- Îmi pare rău că am vrut să rezolv totul singură, am crezut că voi fi în stare!
- Draga mea,apreciez că ai curaj,dar,să nu mai faci aşa ceva,bine?
- Am înţeles!
Mă ridic de la pământ şi alerg spre Mike.
- Eşti bine? Fugi în casă, te rog!
Fără să stea pe gânduri, s-a ridicat de la pământ şi a fugit în casă, fără să privească înapoi. Mă întorc spre masculul din haita Beta şi merg spre el,e imobilizat de un mascul Lord. Îmi strâng pumnul şi fără să stau pe gânduri i-l lipesc de faţa păroasă.
-Asta e pentru Mike, l-ai rănit!!
Mă apropii de femela imobilizată la pământ, vreau să ştiu cine e! E inconştientă, nu mai mişcă. Luna, se ascunde în spatele norilor gri,furioşi. Femela Rosar, revine la forma umană. Stai puţin, o cunosc. E...
- Amalia? Dar, dar de ce a vrut să îmi facă rău?
Are trei tăieturi adânci pe obraz,sunt lăsate de ghearele mele. Oricum,până mâine se vindecă,doar e un vârcolac. Privesc în spate,la celălalt Beta, e Moris,tipul din baie,cel obsedat de scandal. Ce naiba? Alerg în braţele mamei,dacă nu erau ei,acum aş fi fost sfâşiată, chiar dacă sunt un Lord.
- Anastasia,eşti bine?
- Tată, Josh... vă mulţumesc. Îmi cer scuze că m-am amestecat singură în toate astea. Voi eraţi cei care aţi smuls-o pe Amalia de pe mine?
Josh îşi duce mâna la ceafă şi se scarpină în cap.
- Mmmda, noi am fost. Dar,ce ai de împărţit cu ea?
- Sincer, habar nu am,am fost cele mai bune prietene, am fost.
Ne adunăm toţi din haită, lângă copacul din faţa casei şi ne îmbrăţişăm.
- Totuşi, cum de te-ai transformat înainte de a împlini 18 ani? E aproape imposibil.
- Dar,de ce la 18 ani?
- Aşa a fost scris,că "fiica nopţii " va primi puterile absolute şi va fi un vârcolac complet la 18 ani.
- Stai, stai puţin. De ce "fiica lunii "?
Hyla şi George stau lângă mine, mă privesc mai dulce ca niciodată.
- Draga mea...
- Ce e aici? Cine sunteţi voi?
Oo,nu! Ron şi Hilda au ajuns acasă, ca de obicei,mirosind a alcool. George se ridică de la pământ şi se îndreaptă spre Ron. Acesta nu ştie cum să mai reacţioneze, vrea să fugă în casă dar se împiedică de pragul casei. Mike,iese pe uşă şi aleargă spre mine.
- Anastasia, eşti bine,în sfârşit!
Îi sar în braţe, ne privim în ochi şi începem să zâmbim. Oare,o să mă sărute?
- Repede, colierele,ascundeţi-le.
- Dar...
- Acum, Anastasia!!
Josh şi George îi iau pe cei doi Rosar şi îi ascund în casă, după uşa şubredă. Colierele le ascundem în iarba de la rădăcina copacului din faţa casei mele.
- Dar,ce s-a întâmplat?
Simt, miros de om plus otrăvuri,e cumva omag?
- Patrick!!