Înainte de toate a fost ea

1.Înainte de toate a fost ea

M-am întors în locul pe care am fost forțat sã-l pãrãsesc când eram copil. Am lãsat în urmã atunci tot ce a însemnat trecutul meu exceptând-o pe ea, prima mea iubire, una a copilãriei ce-i drept, dar una pe care n-am reușit sã mi-o scot din cap și din inimã nici mãcar o secundã.

Și acum iatã-mã, stau cu valizele lângã mine pe aleea fostei mele case ce aratã ne schimbatã. Un sentiment ciudat mă cuprinde și parcă mi-e groază să fac un pas în față, spre locul care ascunde toate amintirile mele cele mai dragi.

La cei 19 ani ai mei să țin piept unor amintiri nu ar trebui să fie mare lucru, dar gândul că o să trebuiască să o văd din nou pe ea și să-i explic de ce am dispărut fără nicio urmă mă îngrozește.

" Curaj, Angel, curaj. Totul o să fie bine." Încerc în zadar să mă încurajez în timp ce înaintez spre ușa casei.

Totul e exact așa cum l-au lăsat părinții mei când am plecat. Fiecare poză e la locul ei pe perete, fiecare carte stă liniștită pe raftul ei în bibliotecă, camerele sunt neatinse, doar stratul de praf ce acoperă totul îmi spune că nu a locuit nimeni aici de mai bine de 5 ani. Urc în liniște scările spre camera mea, am senzația că la cel mai mic sunet casa se va destrăma, ușa din capătul coridorului îmi pare acum străină și mă simt din nou ca un puști de 15 ani care se furișează noaptea înapoi în casă.
Camera asta e locul în care toate amintirile mele au rămas, chitara atârnată pe peretele de lângă geam, echipamentul de fotbal agățat de ușa dulapului, vechile cd-uri ale tatei împrăștiate pe podea și pozele cu noi doi pe birou. Iau una în mână ștergând-o cu grijă pentru a descoperii chipul zâmbitor al celei mai bune prietene, cu ochii ei mari și căprui,cu tornada roșcată pe care o numea păr strâmbându-se la cameră stând pe umerii mei. Skyler, care mi-a fost cea mai bună prietenă, prima fată pe care am iubit-o și fata pe care mi-e frică să o întâlnesc după atâta timp. Și cui nu i-ar fi, am plecat fără să am șansa să îi ofer o explicație încălcând promisiunea sfântă dintre noi, fără să pot să-i spun tot ce simt pentru ea, dar totul se schimbă de acum.

Îmi petrec restul zilei despachetând și retrăind fiecare amintire legată de acest loc. Ziua în care i-am găsit pe ai mei așteptându-mă cu bagajele făcute gata să mă expedieze în Anglia departe de casă, de colegi și de singura persoană care-mi deținea inima, departe de tot ce a însemnat pentru mine Sydney-ul. Și deși ar trebui să mă bucur că sunt din nou acasă, motivul pentru care m-am întors nu mă lasă în totalitate.

Întunericul se lasă și eu stau pe acoperiș privind stelele și visând cu ochii deschiși, gândindu-mă la cum se va simți să o revăd pe Sky, să-i aud din nou vocea și s-o strâng în brațe. Deși sunt îngrozit de faptul că acum exista o mare posibilitate să mă urască trebuie să încerc să-mi recâștig cea mai bună prietenă.

Ultimele zile au fost ca în ceață, continuând să lucrez în casă, încercând să o fac cât mai primitoare și mai pe gustul meu m-a ținut ocupat tot timpul. Asta și drumurile repetate până la administrația liceului unde aveam să-mi petrec ultimul an. Deși nu-s nerăbdător să mă întorc la ore, ziua de luni o să vină indiferent dacă mie îmi convine sau nu. Tot ce sper e ca totul să fie bine.
......................................................................

O nouă dimineață, un nou început. Nu mă aștept să fiu primit cu brațele deschise, nici să fiu recunoscut de vreunul dintre vechii mei prieteni, deși șansele să fiu în aceeași clasă cu ei sunt uriașe.

Pășesc în campus cu încrederea că ziua asta o să aducă ceva bun. Prima oră, prima întâlnire cu viitorii mei colegi, și spre norocul meu ajung printre primii, ceea ce îmi permite să-mi ocup locul preferat, ultimul pupitru de la geam, locul perfect pentru a observa întreaga clasă.