Lost On You

Capitolul 3.

Plecasem in sfarsit la cumparaturi. Cand am facut lista de cumparaturi am realizat ca el chiar nu avea mai nimic. Doamne, se vede ca locuieste singur.
Mergeam prin magazin cu lista in mana dreapta si cu stanga duceam caruciorul. El... mergea in fata si doar zicea din cand in cand "Asta nu ne trebuie?" sau "Si asta e pe lista, nu?"

▫▫▫
Mai ramasesera cateva lucruri de luat si apoi ne intorceam...acasa...da acasa, asa se va numi locul ala de acum, pentru ca acolo voi sta.
Mergeam fara sa privesc in fata caci magazinul era aproape gol si ma uitam pe lista cand lovesc ceva cu caruciorul. Prima data am crezut ca e un raft sau ceva si ridic privirea sa vad daca dadusem ceva jos dar vad acei ochi negrii care ma priveau urat si niste sprancene incruntate.
-Pe tine te-am lovit?
-Nu! Pe altcineva. Mai e altcineva in fata ta pe care ai putea sa-l lovesti?
-Scuze! Crezi ca am facut-o intentionat?spun indignata
-Poate. Sau voiai sa ma lovesti atat de rau incat eu sa nu te pot prinde cand vei incerca sa scapi de mine si sa mergi sa incerci iar sa te sinucizi.
-Nu vreau sa scap de tine... si nu mai spune astea aici in magazin... ma faci sa ma simt ciudat...
-Da da. Hai, sa mergem! Innebunesc in magazinul asta. Voi femeile stati cu orele aici. A trecut deja o ora si jumatate de cand stau dupa tine. Ne grabim putin?
-Bine bine! Grabitule!spun ultima parte foarte incet dar atat de incet incat sa auda si el.
-Ce? Comentezi?
-Cine? Eu? Niciodata!spun chicotind.

▫▫▫
-Ia! Astea sunt ale tale!spune el si imi intinde niste sacose.
-Ce e aici?
-Haine. Sau ai de gand sa stai dezbracata?
-Nu. Dar cand le-ai cumparat?
-Probabil cand te holbai tu la cosmetice!?
-Crezi ca imi vin?
-Crezi ca imi pasa? Cat timp esti acoperita de haine e totul bine!
Nu mai spun nimic si doar duc sacosele date de el in camera.... lui. Acum e a mea...cred.
-Stii sa gatesti?
-Stiu sa fac cate ceva. Am invatat singura sa le fac... nevoia m-a obligat sa invat.
-Nu aveam nevoie de detalii, faci ceva de mancare? Sau o sa murim amandoi de foame?
-Pot alege varianta a doua?
-Ah! Stai, tu tot incerci sa te sinucizi, nu nu o poti alege. Fa ceva de mancare!
-Acum, acum!

▫▫▫
Mancarea e gata, dar cum il chem? "El! Vino la masa!"? Cum sa-l strig? Lasa, nu-l mai strig. Ma duc direct la el si ii zic: Mancarea e gata!
Intru pe usa camerei fara sa bat sau sa zic ceva. Pana la urma e camera mea acum. Imi arunc privirea prin camera,nimic. Ma duc spre baie. Bat la usa si strig "Esti aici?". Nimic nici aici. Deschid usa si vad acelasi lucru.  Doar o camera goala dar vad un prosop cazut jos. Ma duc spre el sa il ridic si nu vad ca in calea mea era o "balta" de apa si sapunul pe jos si alunec dupa ce calc pe sapun. Ma asteptam sa imi rup spatele pe gresie dar simt doua maini care ma prind la cativa milimetri de pamant. Doar dadusem cu cotul de pamant. Era aceeasi persoana care ma mai salvase de doua ori. El... e salvatorul meu... dar si eu sunt impiedicata.
-Daca nu te prindeam?
-Dar ai facut-o!spun sprijinindu-ma de marginea chiuvetei si ridicandu-ma in picioare.
-Ce te-ai face tu fara mine?
Poate as pune capat infernului care acum nu mai pare asa de rau?!
-Nu stiu. Poate as fi undeva unde e frumos.
-Nu ai fi, te asigur eu, Haneul!
-De cate ori trebuie sa repet? Nu sunt Haneul! Naeun! NA-EUN!spun eu pe silabe. Vrei sa iti desenez?
-Scuze... semeni atat de bine cu...ea.
-Iti e dor de ea?
-Imi era...acum nu... te vad pe tine si imi trece dorul de ea.
Deci eu sunt un fel de tratament pentru inima lui? Nu, doar a vrut sa fie dragut.
-E iubita ta?
-A fost prima mea iubire... nu am putut sa o pastrez langa mine... de data asta o sa o fac!
Cum adica o sa o faca? Adica ma pastreze pe mine langa el? Nu inteleg... vorbele lui...comportamentul lui atat de schimbator....totul la el ma deruteaza si devin mai confuza pe zi ce trece.
-Si de ce ma cautai?
-Mancarea e gata!
-Ce ai facut?
-O sa vezi! Coboara pana nu se raceste.

▫▫▫
-A fost...acceptabila!
-Adica? Yaaa! M-am chinuit sa fac asta!spun si plec nervoasa in camera...mea.
-Ha...Naeun! Haidee! Glumeam. A fost buna! Serios!
-Bine. Poti pleca!
-Stii, e si camera mea!
-Nu mai e! A fost!
Il vad cum intra pe usa dar nu ma misc deloc din pat.
-Vrei sa vezi ca inca e?
-Uimeste-ma!nu termin bine fraza si il vad venind spre pat. Ma impinge jos si se arunca el pe cearceafurile moi.
-Vezi? 1-0 pentru mine!
-Oooh! O sa vezi tu!spun aratand amenintator cu degetul spre el.
-Ar trebui sa ma simt amenintat de tine?
-Da!apuc de coltul unei perne si i-o arunc in fata.
Se ridica din pat si ma impinge brutal pana cand spatele meu ajunge lipit de un perete si imi apuca cu o mana gatul.
-Sa nu mai arunci cu ceva vreodata in mine!spune si imi da drumul vazand ca o sa raman fara aer in curand. Isi lipeste buzele de locul unde acum cateva secunde mana lui ma strangea. Ai inteles?
Dau din cap in semn ca da si apoi il vad plecand din camera. De data asta intrcuse prea mult masura. Ma las in jos inca lipita de perete si imi afund fata in genunchi si las un oftat scurt sa iasa iar mai apoi cateva lacrimi isi fac aparitia. Nu e aceeasi persoana cu care am stat la masa si cu care vorbeam in baie... unde e zambetul ala fermecator de pe chipul lui? M-a speriat...mult prea mult. A fost doar o gluma... si el... aproape... m-a sugrumat.

▫▫▫
-Naeun! Vino aici! Acum!