Lost On You

Capitolul 12.

-Kai! Mi-a fost dor de tine!spune ea si imi sare in brate inclestandu-si mainile in jurul gatului meu. Ramasesem mut de uimire... sau eram socat? Cert este ca nu aveam nicio reactie de cand o vazusem. O lacrima se scurge involuntar pe obrazul meu. O sterg rapid si apoi o desprind din imbratisare.
-Kai! Ce e in neregula?
-"Ce e in regula?"asta e intrebarea!Ce cauti aici, Haneul! Ce vrei de la mine?
-Kai! M-am intors in tara. Pentru tine! Te vreau inapoi. A fost cea mai mare prostie din viata mea sa te parasesc.
Cuvintele ei imi provocau atata durere si amintirile pe care abia reusisem sa le uit reveneau in capul meu parca mai proaspete decat atunci cand fusesem impreuna.
-Nu. Nu mai insemni nimic pentru mine.
-Kai! Stiu ca inca tii la mine. Nu te mai mintii singur.
-Crezi ca Naeun e aici pentru ca ce? O iubesc pe ea.
-Seamana atat de mult cu mine...
-Da. Recunosc. Am salvat-o pentru ca semana cu tine... dar am descoperit ca nu semanati absolut deloc. E diferita. Complet diferita.
-Kai! O sa raman aici pentru tine. Nu mai plec. Nu o sa te mai ranesc, niciodata!
-NAEUN! VINO PUTIN!
Nu mai suport. Daca mai scoate un sunet despre cat mai iubeste nu stiu cum o sa reactionez de-asta o chem pe Naeun sa ma calmeze. Da ma calmeaza chiar si prin simpla ei prezenta.
-Kai?! Ce s-a intamplat?spune Naeun apropiindu-se de mine.
-Vino aici!spun si o prind in brate si imi afund fata in parul ei. Stiu ca probabil e socata de gestul meu si ea si Haneul dar nu imi pasa. Aveam nevoie de ea.
-Asa imi faceai si mie! Iti amintesti,Kai?aud vocea care candva imi ungea sufletul dar acum imi zgarie timpanul.
-Pleaca, Haneul!
-Kai! Ma doare. De ce esti asa?
-Tu m-ai facut ceea ce sunt. Din vina ta sunt asa.spun inca stand in bratele lui Naeun care ma strangea in brate tare si imi sopteste usor:
-Vrei sa o dau afara?
-Te rog.
O vad lasandu-ma acolo si se duce spre Haneul pozitionandu-se in fata ei si spunand:
-Te rog sa pleci!
-Scuza-ma, cine esti tu? Cine esti sa imi spui asta?
-Sunt Naeun! Pentru tine poate nu reprezint prea mult dar pentru Kai sunt totul. Sunt stapana casei, acum!spune accentuand "stapana casei".
-Ha! Ar trebui sa fie vreo gluma?
-Nu Haneul! Pleaca!
-Plec doar pentru ca imi spui tu,Kai! Dar nu renunt la tine asa usor.
-Haneul! Nu mai ai sanse sa ma ai.
-O sa mai vedem.spune iesind pe usa apartamentului.

-Kai... ea e Haneul...
-Da... dar nu mai e la fel... era sensibila si firava... si acum...
Nu mai spune nimic. doar ma imbratiseaza. Stie ca am nevoie. Probabil imi simtea durere pe care mi-o provocau toate amintirile cu ea.
-Naeun, am nevoie de ajutorul tau!
-Orice!
-Orice?spun si un ranjet imi apare pe chip.
-Nu orice orice... aproape orice.
-Glumesc. Vreau sa ma ajuti sa o uit asa cum ai facut-o pana acum.
-Am facut-o?
-Da. Prima data te salvasem pentru ca am crezut ca esti ea... apoi te-am adus in casa mea pentru ca speram ca tu vei umple lipsa ei care ma distrugea pe dinauntru in fiecare secunda cand imi aminteam de ea. Si ai facut-o. Dar cand am realizat cat esti de diferita de ea dar totusi asemanatoare la fizic m-am indragostit de tine... de tine, fata care comenteaza in fata mea, care are curaj sa isi impuna punctul de vedere, de tine care ma ierti desi ma comport groaznic uneori.
-Kai, nu te comporti groaznic.
-Ba da! Uneori nu ma recunosc nici eu. Daca nu pleca mai repede de aici probabil pleca vanata.
-Sau fara par!spune ea chicotind.
-Naeun e periculoasa! Trebuie sa am grija.
-Daca imi calca teritoriul o calc si eu pe ea in picioare.
-Adica eu sunt teritoriul tau,nu?spun zambind spre ea.
-Nu tu! Apartamentul. Tu... esti in apartamament.. deci oarecum... sa zicem ca da.
-Cat de rautacioasa esti! Aishh!spun si o gadil pana cade pe canapea dar nu ma opresc.
-Kim Jongin,opreste-te!striga ea printre rasete. Raman blocat cand imi aud numele real rostit de ea. De unde il stie?
-De unde stii ca ma cheama asa?
-Ummm... poate pentru ca ti-ai spus chiar tu numele cand imi faceai "declaratii" cand erai beat?
-Doamne! Ce am mai zis?
-Destule. Dar asta e cel mai important.
-De ce nu mi-ai mai spus asa niciodata?
-Pentru ca ma gandeam ca nu iti place.
-Chiar nu imi place... dar spus de tine...parca a sunat frumos.spun si ea incepe sa ma gadile.

*Perspectiva lui Naeun*
-Chiar nu imi place...dar spus de tine...parca a sunat mai frumos.spune si incep sa il gadil incat se tavalea pe canapea de ras. Incerca sa ma gadile si el dar ii prind mainile deasupra capului si il gadil in continuare. Radeam si eu de rasul lui. Ma opresc din gadilat dupa cateva rugaminti ale lui Kai sa il las in pace. Eram asezata peste Kai si il tineam de maini. Ma dau jos realizand pozitia in care stateam si ma duc spre bucatarie cu scuza ca imi e sete. Numai cand ma gandeam cum stateam peste el pe canapea obrajii mei deveneau trandafirii.
-Ugh!
-Ce e?intorc capul si il vad pe Kai stand rezemat in cadrul usii.
-Nimic.spun zambind usor.
-Adu-mi si mie o cana de suc te rog!
-Vino sa o iei singur! Mai ai 3 metri pana la mine.ii spun si ma intorc cu fata spre dulap de unde voiam sa imi iau o cana,doar ca e cam sus. Ma ridic pe varfuri in incercarea de a o lua. Simt o mana care imi inconjoara talia si tresar desi stiu ca e el... nu ma intorc cu fata spre el dar intreb:
-Ce tot faci?
-Te ajut sa iei cana!spune inca tinandu-ma in brate si apucand cana pentru care ma intindeam eu. Spatele meu era lipit de pieptul lui tare. Ii simteam inima cum ii batea rapid. De ce ii batea asa de alert? Oare el chiar ma place? Sau zice asa doar pentru a ma pastra langa el?
Pune cana pe blatul bucatariei si mai ia una. O pune si pe asta jos si apoi ma intoarce cu fata spre el.
Era atat de aproape. Mult prea aproape. Ce vrea sa faca?
-Multumeste-mi!
-Ce sa fac?spun neintelegand ce voia de la mine.
-Multumeste-mi ca te-am ajutat sa iei cana!
-Multumesc!spun simplu si incerc sa plec dar nu ma lasa.
-Nu asa! Asa!spune si arata spre buzele lui. Sa il sarut? Nu nu nu! Nu vreau... ba vreau... nu stiu. Oare vreau? Sunt confuza. Ma face confuza. Il privesc in ochi si ma pierd. Desi stau de aproape o saptamana cu el inca nu m-am obisnuit cu ochii sai... tot ma pierd in ei. Oare el se pierde in ochii mei?
Inghit in sec si imi inchid ochii apropiindu-ma usor de buzele lui rozalii pe care le aveam deja schitate in minte.