*Perspectiva lui Naeun*
Era deja trecut de amiaza si eu stau pe canapeaua din sufragerie si ma uit la un film. Kai nu a vrut sa se uite ca a zis ca doarme pentru ca nu prea doarme de cand s-a mutat pe canapea. Stau de aproximativ doua ore pe canapeaua asta si deja ma doare spatele. Oare pe el il doare spatele? Nu s-a plans niciodata deci nu cred ca are probleme cu spatele din cauza asta.
Filmul se termina iar eu ma intind pe canapea si imi deschid telefonul. Ma uit prin pozele cu idolii preferati si gasesc o poza cu... Kai? Ce caut asta aici? Cand a avut acces la telefonul meu? Zambeste in poza...e frumos.
-Ma admiri?spune Kai cu o voce somnoroasa. Cand il aud ma sperii si blochez telefonul repede si aproape in scap din mana.
-Cine? Pe cine?
-Pe mine. Te-am vazut. Aia e poza facuta de mine.
-Ba nu! Aia era o poza cu... un cantaret,Jungkook.
-Cine e ala?
-Ce? Tu asculti muzica macar?
-Rareori, de ce?
-Cam ce asculti tu? Muzica antica, tataie?
-Tataie? Tataie esti tu! Ascult...multe trupe.
-I-auzi! Si vrei sa te cred? Nu il stii pe Jungkook! Esti vechi!
-Mamaie! Ma ridic de pe canapea si il alerg prin casa pana la usa camerei caci acolo se ascunde si tine usa blocata. Puteam sa imping cu toata forta. Inutil. Ma duc sa fac de mancare ceva. Imi e foame.
-Kai, ma duc sa fac de mancare! Ce vrei sa mananci?
-Ce vrei tu!spune el scotand capul pe usa.
-Crezi ca daca stiam ce vreau sa mananc te mai intrebam?
-Poate! Tot nu stiu.... kimchi! Da kimchi vreau!
-Sa vad daca am ingrediente!
-Mergem sa luam! Hai!
-Stai! Asa merg?spun si ii arat spre pijamalele roz cu ursi mari pe ele.
-Ce are? Tot urata esti si cu ele si far...cu altceva!
-Yaaa! Uratule! Tu ai parul ciufulit mereu de parca e un cuib de pasari acolo sus!
-Pai e. Au si pui pasarile mele!
-Hai du-te sa ii faci ceva cuibului ala ca ma fac de ras cu tine la market.spun si il imping pe usa afara lasandu-l in hol.
Ma imbrac intr-o rochita visinie care ajungea pana deasupra genunchilor. Imi iau tenesii in picioare si imi desprind parul. Nu il las prea des desprins. Dar azi e ciudat ca mi-l las desprins. Parul meu cade pe spate in bucle pentru ca il avusesem prins in coc toata ziua, il pieptan putin, imi iau rucsacul negru in spate si ies pe usa. Il vad pe Kai imbracat cu un tricou alb simplu si o pereche de blugi albastrii rupti in genunchi si cu adidasii albi in picioare.
-Mergem?spun iar el tresare pentru ca nu ma vazuse inca.
-Da!spune intorcandu-si capul catre mine. Wow! Ce e azi?
-Ce sa fie?
-Naeun s-a imbracat in rochie si si-a desprins parul.
-Mai am si eu momentele mele. Vad ca ti-ai aranjat parul. Ai gasit peria?
-Haha! Ce glumeata esti azi!
-Sunt asa mereu dar nu ma vezi tu!spun si ies pe usa inaintea lui Kai.-Azi mergem pe jos. Nu mai vreau cu masina!spune Kai cu o voce de copil.
-Fix azi! Tu faci cumva intentionat?
-Ce sa fac intentionat?
-Fix cand ma imbrac eu in rochie tu nu vrei sa luam masina!
-Fac cum vreau! Nu o luam si gata! Oricum nu e departe!
-Ugh! Bine!spun mergand mai repede calcand apasat.
-Copilo!spune Kai incet dar il aud si ma intorc si ii arunc o privire incruntata in timp ce mergeam.
Il vad cum fuge si ma prinde de mana si ma trage spre el. La cateva secunde dupa ce ma lovesc de pieptul lui trece prin fata mea la cativa milimetri de mine un copil de maxim 10 ani pe o bicicleta cu o viteza mult prea mare.
-Mersi!
-Mhm!▫▫▫
Cumparaturile se terminasera iar eu si Kai ne intorceam acasa.
-Aishh! Mai cara si tu sacosa! E grea!spun si ii intind sacosa.
-Ah! Da-o-ncoace!spune si mi-o ia din mana.
-Kai, de ce esti asa artagos azi? Erai mai ok mai devreme...
-Crezi ca stiu? Crezi ca imi pasa? Sunt asa si daca vrei sa ma accepti, ma accepti asa cum sunt. Nu mai pune atatea intrebari.
-Uite! Iar te enervezi pe mine degeaba! Degeaba, pricepi?!
-Da' bine ca ma supar. Intra odata in casa, nu mai tipa pe afara, imi sperii vecinii!
-Sunt deja speriati de tine!spun si intru in bucatarie si las sacosa pe blatul bucatariei si imi iau doar cateva batoane de ciocolata si voiam sa plec in camera sa il las singur sa isi faca kimchi cum voia.
-Yaa! Unde crezi ca pleci cu alea?
-In camera!?
-Si kimchi...cand?spune si face o fata de catelus plouat.
-Nu mai face fata aia niciodata pentru ca nu iti iese, arati penibil. Cat despre kimchi... iti faci singur.
-Dar eu nu stiu sa fac! Stiu sa fac doar chestii simple. E prea greu!
-Asta e!spun si ridic din umeri si ma intorc pe calcaie si plec.
-Haide, Naeun! Te rog! Fac singur, doar ajuta-ma putin!
-Ugh! Bine! Hai sa facem.
Il vad pe Kai punandu-si sortul pe care habar nu am de il scosese. Zambesc la vederea lui cu sortul de gat. Arata haios. Nu mi-l imaginam vreodata in postura asta.
-De ce razi?
-De tine! Arati haios cu sortul ala.
Il vad apropiindu-se de mine cu mainile la spate. Ma dau inapoi pana ajung lipita de perete. Kai inca inainta spre mine. Iar il enervasem? Deja imi era teama de reactia lui. Se apropie de mine si scoate o mana de la spate. De teama imi inchid ochii si imi intorc capul in lateral. Kai imi pune ceva in jurul gatului. Deschid ochii si vad... un sort. Doar atat.
-Te-am speriat?
-P-putin...
-Stii ca nu ti-as face rau. Ma controlez pentru tine.
-Multumesc. Pentru ce e asta?spun si apuc sortul cu doua degete.
-Esti ajutor de bucatar!spune si ma trage in bratele lui. Obrajii mei rosesc usor iar el isi sprijina capul pe umarul meu. Imi da drumul din imbratisare si zice:
-Gata!
-Gata?
-Ti-am prins sortul!spune si zambeste in coltul gurii.
Deci nu ma imbratisase...de ce voiam sa fi fost o imbratisare? Eu nu-l plac. Clar nu-l plac. Sehun oare ce mai face? Ar trebui sa-l sun mai tarziu?
-Aloo! Pamantul catre Naeun! Mai esti aici?
-Sunt! Scuze. Ma gandeam la altceva...
-Cum fac asta? Ce trebuie sa fac? Ajuta-ma!spune si ma zgaltaie putin de umeri.
-Uite!▫▫▫
Mancarea era gata. Iesise destul de gustoasa. Kai nu m-a lasat sa ating niciun vas. Doar puteam sa ii spun daca e mai buna si ce ii mai trebuie.
-Cum e?intreaba Kai curios vazand ca am gustat mancarea.
-Delicioasa!ii spun eu si zambesc.
-Minti! Spui asa doar ca sa nu ma superi. Nu am mai gatit asa ceva niciodata. Cum sa fi iesit buna?
-E buna, Kai! Nu mint! Chiar imi place. Are un gust special... ce ai pus?
-Dragoste!
-Cred ca e foame, nu dragoste!spun si zambesc.
-Poate sunt amandoua!
CITEȘTI
Lost On You
Fanfiction-Eu am plecat de aici! spun apucând în mână clanța uşii dar sunt prinsă de mână şi strânsă tare. Un scâncet îmi scapă printre buze şi sunt întoarsă cu fața spre... el... aşa o să îi spun din moment ce nu îi ştiu numele. -Rămâi aici!