Ah,e ziua mea,da,era sa uit.Noroc că mai am lângă mine nişte persoane absolut normale,cu vise şi umbre absolut normale.A fost o zi plictisitoare,în care fiecare îmi ura "La mulți ani".Am primit multe cadouri,asta din inițiativa părinților pentru a mă face să uit de umbre.Nu,nimeni şi nimic nu îmi poate cruța suferința în afară de medalion.El era singurul meu prieten.Un prieten care însemna pentru mine mai mult decât orice.
Uneori mă gândesc...n-ar fi mai uşor să mă dau bătută în fața sufletelor negre?În fața creaturilor care mă vor,care vor să mă distrugă?Ba da,e mult mai uşor.Doar că aşa ar prinde mult mai multă putere decât au acum.Ar deveni invincibili,zic.Ar face viața tuturor un coşmar,nu numai celor ca mine,ca bunica mea...nu numai celor speciali.
Ba chiar părinții mei s-au gândit să-mi facă o petrecere aniversară.Nu am avut prea mulți invitați,doar câteva rude şi...o prietenă din copilărie,Emily.Când aveam 4-5 ani îmi amintesc că petreceam mult timp cu ea.Acum o mai văd numai după-amiaza,când mă duc la liceu.E din aceeaşi clasă cu mine dar nu-mi amintesc să vi vorbit cu ea.
.
.
.
Peste câteva minute,casa lui Kate avea să fie plină cu rude.Nu-i prea plăcea,dar acum nu avea ce să facă.Nu putea lipsi de la propria-i petrecere.A decis să stea mai mult cu Emily,fiind singura persoană de vârsta ei de acolo.-Hei,Kate.N-am mai vorbit de mult timp,nu crezi?
-Oh,hei.Şi da,n-am mai vorbit de mult timp,nu sunt cea mai sociabilă persoană.adică stau mereu în casă,nici nesociabilă nu măpot numi.
-Mai demult eram prietene bune.Dar acum,poate n-o să-nțelegi,am un fel de problemă mai ciudata...adică,pot spune că sunt specială.Şi,nu prea mai pot să-mi acord timpul prietenilor.
Cuvântul acela,"specială",a făcut-o pe Kate să tresare.Dacă Emily,singura fata pe care a numit-o prietenă vreodată,era la fel ca ea?O putea numi sora ei,puteau petrece amândouă toată vacanța de vară.Putea fi singura vacanță în care Kate nu se mai plictisea şi putea să discute ce o interesează de fapt:ce sunt exact creaturile şi cum le pot învinge.
-Specială?În ce sens?chiar vreau să discut mai multe cu Emily,poate aşa scăpăm de...
-E mai greu de explicat.Nu vrei să mergem într-o cameră unde să fim doar noi?Dacă mă aud,s-ar putea să mă creadă nebună...
-Oh,ok.
Au mers în camera lui Kate.S-au aşezat pe pat şi,Emily a început să-i povestească lui Kate exact ce voia ea să audă:era atacată de umbre.Avea şi ea un medalion,care o proteja oarecum de ele.
Atunci Kate a înțeles cum merg lucrurile.Nu era singură,nu doar cei din familia ei erau "blestemați" cu creaturile.Erau mult mai mulți,care trebuiau să învingă umbrele,să formeze o echipă.Dacă pierdeau,atunci umbrele aveau să stăpânească visele şi viețile tuturor.Pentru totdeauna.
CITEȘTI
Sufletele din Întuneric
Novela JuvenilKatherine Jones este o adolescenta de 17 ani.De cand era mica,o insoteau halucinatii si cosmaruri care nu ii dadeau pace. O data cu implinirea varstei de 5 ani,mama sa i-a daruit un medalion primit din generatie in generatie "Te va ajuta in legatur...