❌About Last Night❌

Chapter 18 - 'Depression'

***

-Alo? Ofiţerul Traq la telefon.

-Da, bună ziua! Ceva veşti noi?

-Da. Dar nu prea pozitive. Se pare că moartea prietenului vostru Kyle a fost o crimă. Una destul de complexă. Amprentele de pe corpul lui nu se potrivesc cu cele ale agresorilor de fete de la cabană. Aici e vorba de un profesionist. În corpul lui Kyle au fost găsite 11 substanţe şi gaze toxice, urme la mâini şi la picioare de la sforile cu care fusese legat şi tăieturi în diferite părţi ale corpului. După spusele celor care au investigat acest caz, am înţeles că acesta ar fi fost torturat. Criminalul ar fi vrut să trimită un mesaj prin intermediul cadavrului expus exact unde știa că îl veți găsi, de aceea ar trebui să fiți atenți, căci nu știu ce intenții are urmărindu-vă.

-Am înţeles. Mulțumesc de informaţie. La revedere.

-La revedere!

***

Chuck închise telefonul şi le povesti şi celorlalţi 2. Kara o sună şi pe Aysha să o informeze.

Între timp Raven se trezi, se simţea puţin mai bine, dar tot o durea burta şi îi venea să verse.

-Raven dragă... Începu mama ei.

-Ce e? Apropo mă simt mult mai binee.

-Nu cred că vei fi la fel după ce vei afla..

-Oh haide mamă. Nimic nu mă poate întrista acum.

-Kyle e mo..mort. Se bâlbâi mama ei.

-Cee? Ţipa Raven cât o ţineau plămânii.

-Ştiu că e greu să auzi aşa ceva dar

-Nici un dar mamă! L-am iubit. Trebuie să fie o glumă! Nu pot crede aşa ceva! De ce s-ar întâmpla așa ceva? Zbieră Raven plângând în hohote.

-Scumpo! Ştiu că ai nevoie de timp..

-Nu am nevoie de nici un timp. Am nevoie de el. Spuse Raven, aruncându-se cu faţa în pernă, plângând mai tare.

-Cred că ar trebui să te las puţin singură.. Vreau să îți dai seama că nu e sfârşitul lumii şi că vei trece peste.

-Hai! Du-te! Mai zbieră Raven cu ochii roşii şi linii negre neuniforme de rimel ce îi curgeau pe obraz..

Kara, Chad şi Chuck ajunseră în oraş. Trecură să o lase pe Kara dar 'surprise'! Nu avea chei.

-Uff! Nu am chei, iar părinţii mei sunt plecaţi până mâine seară la un simpozion în Boston.

-Păi dacă nu te deranjează ai putea dormi la mine. Îi propuse Chad.

-Şi cum le-ai explica asta părinţilor tăi?

-Nu trebuie. Tata e cu unchiul meu în New York pentru o lună, iar mama e pe tură de noapte şi pleacă pe la 22 şi vine dimineaţă pe la vreo 10.

-Dar tu eşti sigur că vrei asta? Îl mai întrebă Kara.

-O doamne zici că e vreo decizie importantă. E doar o noapte Kara. Şi în plus tu chiar nu ai unde să dormi.

-Ok ok. Dar doar de data asta.

-Să îmi trimiteţi şi mie partida.

-Ce obsedat. Nu ai atâtea abonamente la site-uri care te incită pe net? Oricum nu o să facem sex, pentru că situaţia cu Kyle e prea gravă ca să ne ardă nouă de prostii.

-Ok. Bye. Spuse Chuck, urcând în maşină.

Chad o luă de mână pe Kara şi porniră spre apartamentul lui.

Între timp acasă la Raven:

Mama ei îl sună pe Ray. Ştia că el era singurul care o putea linişti din moment ce formau un cuplu. Ray veni cât de repede putu. Când ajunse la ea, mama ei îl pofti înăuntru arătându-i uşa camerei în care era.

El ciocăni uşor şi intră.

-Hei Raven. Cum te simţi?

O senzaţie atât de plăcută a avut loc în corpul ei la auzirea vocii lui, încât chipul i s-a luminat. S-a ridicat din pat, a fugit spre el şi l-a îmbrățișat cât de strâns a putut. Apoi când şi-a dat seama că de fapt moartea lui Kyle nu fusese un coşmar a început iar să plângă spunându-i:

-E mort! Mort. Înţelegi? Nimeni nu îl va aduce înapoi. Nimeni.

-Înţeleg Raven.. Şi eu am suferit mult când am aflat, dar m-am gândit la ce ar fi vrut Kyle să fac, iar el ar fi vrut să încerc să trec peste şi să fiu fericit, păstrându-l în suflet precum o amintire. O amintire fericită, nu una tristă. Aşa că deşi suferim enorm pe interior lasă părţile bune din amintirile tale cu el să preia controlul, bucură-te că le ai, iar de fiecare dată când îţi aduci aminte de el zâmbeşte şi gândeşte-te ce bine era să fim cu el.

Raven se uită în ochii lui, se oprise din plâns.

-Mulţumesc că eşti aici.

-Nu, crede-mă eu i
îți mulțumesc.

S-au pus în pat să se uite la televizor. Raven adormi pe Ray, iar Ray adormi şi el.

Între timp acasă la Chad:

-Hei. Pot face un duş? Îl întrebă Kara pe Chad.

-Liniştită.

-Upss. Nu am haine de schimb.

-Se rezolvă.

Chad a adus un tricou larg mov. Ei îi ajungea puţin mai sus de genunchi.

Kara intră în duş şi lăsă apa să curgă pe corpul ei...pe talie, pe fund, pe abdomen. Era tot mai pornită cu fiecare picătură de apă ce îi lovea corpul, știindu-l pe el la doar un perete distanţă.

Telefonul lui Chad sună. Ups suna din baie, iar duşul lui Chad era semi-transparent. Trebuia să meargă după el, adică dacă era ofiţerul, corect?

Plecă hotărât şi apăsă clanţa uşii, făcând primul pas în încăpere. Vai. Kara..

Xoxo.