Misterul

DEMISIA

Era dimineata. M-am trezit si am coborat jos in sufragerie unde m-am intalnit cu Kate.

-Hei! Cum ai dormit? Ma intreaba ea zglobie.

-Ca un bustean! Raspund eu somnoroasa.

-Uite eu plec si ne vedem la lucru,da?

-Sigur.

Katy plecase. M-am dus sa imi pun ceva de mancare,si m-am pus pe canapea,aprinzand televizorul.

Am auzit un ciocanit in usa. Eram speriata. Nu trebuia sa fiu vizitata,mai ales la 8 dimineata.

M-am apropiat de usa si m-am uitat pe vizor. Nu era nimeni.

Precauta am deschis usa,si in fata
me-a s-a infatisat un biletel.

L-am ridicat si am inchis usa.

M-am pus pe canapea si l-am citit. Scria:

Fereste-ti spatele micuto,sunt pe urma ta!

Inima imi batea puternic. Ma hotarasem! Trebuia sa merg la agentie! Acest anonim deja ma enerveaza! Da eram sigura ca era doar o singura persoana! Vroia sa ma deruteza! Dar cine era? Era femeie,era barbat? De ce ma ameninta?

Gandind astfel toata teama din inima mea s-a transformat in ura! Imi aminteam ca el era vinovat!!! Anonimul asta mi-a luat parinti!! Nu stiu cine este,dar cand il voi gasi...v-a regreta!!

Facandu-mi aceasta promisiune,am aruncat biletelul,mi-am terminat de mancat masa de dimineata,m-am imbracat si am plecat.

Ma indreptam inspre cafenea,brusc insumi,amintindu-mi ca vreau sa il sun pe Jade,vreau sa il vad si sa imi cer scuze.

L-am apelat. Nu a raspuns,asa ca i-am lasat un mesaj:

H-hei Jade...Jaden...sunt eu ...Rose...ai vrea sa ne vedem undeva...trebuie sa vorbesc cu tine...nu ezita sa ma suni...

Am inchis. Mi-am dat o palma realizand ca tocmai i-am spus ca vreau sa ne intalnim! Ah...

...

Am ajuns la munca. M-am dus direct in biroul sefului si am fost scurta si la subiect...mi-am dat demisia!

A fost surprins,dar nu s-a opus deciziei mele.

Mi-am luat ramas bun si am plecat.

M-am indreptat direct spre agentie. Ma uitam la cardul de acces al cladirii pe care il aveam in mana.

Imediat la intrarea in agentie am auzit un sunet...