ROATA

256 15 2
                                    

Eram legata la ochi. Ma simteam in siguranta cu cel pe care il iubeam,chiar daca nu vedeam,aveam incredere in el!

Am simtit cum ma ia de mana si mi-a soptit "paseste cu incredere".

L-am ascultat. Ma simteam protejata.

Am simtit cum urc trei trepte. Nu stiam unde ma duce.

M-a asezat incet pe un scaun.

Am inceput sa ne miscam destul de lent,iar eu,de teama,am inceput sa tip,insa nu foarte tare.

M-a luat de mana si mi-a soptit:

-Shh....ai incredere in mine!

Am dat din cap afirmativ. Ne opriseram.

S-a apropiat de mine si mi-a dezlegat bucata de material ce se afla pe ochii mei.

Am ramas uimita! Vedeam tot orasul! Luminile serii ce luminau intreg orasul acum pareau niste licurici.

Eram intr-o roata din acel parc. Am inceput sa ne invartim. Eram fascinata!

El doar statea langa mine si zambea.

Dupa cateva ture de roata am ajuns jos.

I-am multumit! Era minunat!

Ma bucuram atat de mult ca eram prieteni! Chiar daca eu il placeam mai mult decat ca pe un simplu prieten.

Am inceput sa ne indreptam spre casa.

A insistat sa ma insoteasca pana acasa.

Am ajuns in fata usi si rosind,i-am multumit.

A rosit si el la randul lui.

A plecat. Deja imi lipsea. M-am dus sa deschid usa,cand lipitoarea mea mi-a sarit in brate tipand ca o nebuna...nebuna mea! :3

-Gata,gata,stop! Tipam eu razand.

-Ai avut o intalnire! Tipa ea.

-Shh...gata ...ne aud vecinii! Ziceam eu razand.

Am intrat in casa. Am inceput sa vorbim,evident despre mica mea iesire cu Jaden,pentru ca Kate nu m-ar fi lasat daca nu ii ziceam toate detaliile.

Dupa ce am povestit,ne-am dus in bucatarie si am pregatit ceva de mancare,ducandu-ne sa vizionam un film.

Am ales un film de o ora pentru ca eram obosita si trebuia sa ma bag in pat la culcare, pe langa asta Kate trebuia sa plece si ea acasa.Maine sigur voi avea o zi plina la agentie.

Misterul Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum