Misterul

ESTI TOT UN OM

Inca eram extrem de nervoasa! Faza de noaptea trecuta m-a distras toata ziua si ....auu!

Ma aflam intinsa pe jos dupa ce Jen ma batuse la antrenamente. Nu ma puteam gandi decat la Jake si la ce a vrut sa spuna.

- Rose, esti ok?! Pari distrasa...

- Sunt bine Jen! Raspund eu afisand un zambet fals in timp ce aceasta ma ajuta sa ma ridic.

Am plecat spre sala de mese sa mancam ceva. Nu stiu sigur ce se intampla cu mine, dar m-am trezit de vreo cateva ori ca cele trei maimute de prieteni ce ii am eu ma strigau.

Nu voiam sa le spun despre Jake, asa ca am decis sa anulez investigatiile din mintea mea. Asa cum o stiu eu pe Kate s-ar fi prins daca continuam sa fiu distrasa! Ziua a continuat normal, eu concentrandu-ma acum 100% asupra a tot ceea ce faceam.

Am terminat rapid cu antrenamentele. Am decis sa plec acasa. Mergeam cu castile in urechi. Cand ascult muzica simt ca ma pot desprinde de lumea asta imperfecta.

Mergeam si am vazut ca o umbra se apropia de mine. Mijlocul mi-a foat prins intre doua brate ce m-au intors.

Era un Jade cu un zambet larg.

- Hei! Zic eu fericita, dandu-mi castile jos si sarindu-i in brate.

- Ce faci bleguto?!

- Bine...tu?!

- Imi era dor de tine...chiar ma gandeam sa te sun, dar mai bine a fost sa te vad si sa te iau in brate!

L-am sarutat pe obraz si ne-am luat de mana. Am inceput sa discutam. Am decis ca vrem sa petrecem timp impreuna asa ca am mers la localul la care am lucrat cu mult timp inainte. Stateam amandoi si ne simteam bine unul cu altul!

Momentul a fost stricat de Kevin care a sunat. Iritata am raspuns, dar acesta a zis ca trebuie sa ajung urgent la agentie. I-am cerut scuze lui Jade, am zis o minciuna :( ah... Ce doare...si am plecat spre agentie.

Ce putea sa fie decat o alta misiune?! Matusa mi-a explicat scopul misiuni. Am fugit grabita sa ma echipez. Vesnicul meu costum albastru inchis statea nemiscat. Am plecat imediat, din pacate se lasa seara. Misiuni noaptea ....de ce doar noaptea?

Am decis sa fac misiunea pe cont propiu, fara Jen, asa ca am spus un "ma descurc" si am spart casca. Priveam pe geamul elicopterului si ma gandeam la noua infruntare pe care o am. Trebuia sa recuperez o roca, pe care ceilalti ar fi folosit-o in scopuri rele fiind una radioactiva!

Am aterizati in munti. Am intrat in pestera in care aveam de gasit roca verde si am inceput sa cercetez.

Hm...ce misiune usoara...macar am scapat de nemernicul ala!

Imediat am simtit cum sunt trantinta la pamant si legata. Mi-am ridicat capul si am vazut un alt mascat. Nu am apucat sa zic nimic ca acesta a rostit:

- Hei blondino, mi-ai dus dorul?!

Imediat mi-am marit ochii considerabil. Asta nu trebuia sa fie in inchisoare?!

- Hai te rog, imi datorezi scuze, adica m-ai abandonat cu politistii aia...macar am reusit sa plec inainte sa ma vada....oh te rog draga, doar nu credeai ca scapi asa usor de mine...

- Pai eu asa speram... Zic eu calcata pe nervi.

- Ma dezamagesti scumpo!

- Hai ma lasi!

- Da...pacat...nu o sa iti mai vad ochii aia frumosi prea curand...dar sti cum se spune...scapa de dusmani!

Apoi am vazut cum imi aseaza pe umar un dispozitiv mic.

- Aceasta bombita ma va decotorosi de tine blondo!

- Mama ninjalaule....daca pun mana pe tine...

- Pff...

Am inceput sa marai. Imi cautam in cetura cutitul de buzunar. In momentele de neatentie ale adversarului ce ma calca pe nervi, am taiat sfoara si l-am lovit cu piciorul, acesta prabusindu-se. Am aruncat bomba in afara pesterii ce la 10 secunde a explodat in urma mea, facandu-ma sa arat din ce in ce mai suoerioara fata de el...nu ca nu as fi...

Ne-am luat la bataie. Am inceput apoi sa fug in interiorul pesterii si el dupa mine. Ochii mi-au fugit pe piatra verde ce stralucea. Am inceput amandoi sa fugim inspre ea. Ne impingeam si ne puneam piedici ca niste copii de gradinita.

Am cazut pe burta, dar nelasandu-ma mai prejos, i-am prins glezna si s-a prabusit la pamant. M-am ridicat
rapid si am continuat sa alerg inspre piatra. Am aruncat un mic dispozitiv ce s-a spart pe jos, eliminand o subtanta lipocioasa.

- Ah...blondo! Aud un tipat in spatele meu ce m-a facut sa chicotesc. Momentul acela era momentul in care mi-am dat seama ca planul meu in al lipi de podea a functionat.

Am ajuns in fata rocii. Am scos o punca sterila din centura si niste manusi de unica folosinta. Mi le-am asezat pe maini si ma apropiam de bucata de roca. Am luat-o cu extrem de multa grija sigiland-o in punga speciala. Am atasat-o la centura si m-am pregatit sa plec cand am simtit doua maini ce ma strang.

- Nu-mi scapi blondino! Zice "Zain" tinand ceva in mana.

Cand am vazut ce este m-am cutremurat. Era un briceag destul de acutit.

- Nu ma intelege greit, nu am nimic cu tine, dar misiunea trebuie indeplinita! Zice si ridica priceagul in aer. Il lasa in jos cu destinatia "abdomenul meu", dar i-am prins rapid mana si totul s-a petrecut prea rapid...

A cazut intr-un colt, dara de sange ajutandu-ma sa ii indentific destinatia.

Am vazut mai apoi mana dusmanului meu...incheietura ii era plina de sange si se uita ingrijorat.

- Mie...eu...ma balbai eu.

- Nu! Suntem dusmani da?! De ce ai compasiune ....amatoareo!

Atunci m-am enervat!

- Esti un NEMERNIC! Sunt totusi un om cu umanitate, dar un nenorocit ca tine nu merita compasiune! Voiai sa ma omori?! Asta faceai?!

- NU! Tipa el. NU NU,VOIAM! TREBUIA DOAR SA TE INJUNGII PENTRU A TE INCETINI! Tipa privindu-si incheietura taiata si manusa ciopartita.

Il priveam. Totusi imi era mila de el ..desi este cine este...este tot om!

M-am aplecat la nivelul lui. Ma privea speriat.

- Ce vei face acum?! Zice acesta. Hai, ia cutitul, si fa ce trebuie!

M-am apropiat de priceagul plin de sange. L-am luat in mana. Pot scapa de el! Dar...nu sunt o criminala .... nu...

M-am apropiat de el. Acesta si-a inchis ochii asteptand.

...

Mi-am scos manusa! Mi-am rupt fasii din ea. Am incjis briceagul si l-am aruncat in pestera.

I-am prins mana intr-a mea...

Am inceput sa il bandajez. Se uita uimit la mine. Nu ii venea sa creada!

- B-Blondi...ce... c-e....faci...

- Fac ceea ce am de facut! Demonstrez ca sunt un om! Zic si ii inod bandajul. Se uita uimit la mana lui.

I-am aruncat o privire si am luat-o la fuga inspre iesirea din pestera. Doua lacrimi mi s-au rostogolit din ochi, dar le-am sters rapid. Am vazut imediat elicopterul ce ma astepta. Am urcat, dar nu am plecat inainte sa nu il vad pe "Zain" cum paraseste pestera in siguranta. S-a uitat mai apoi la mine! Ma privea!

Am decis sa plec spre agentie. M-am uitat la ceasul ce arata ora 3:33. Daca continui asa ma voi imbolnavi de tot. Mi-am aruncat si cealalta manusa in speranta de a nu trezi suspiciuni.

Am ajuns la agentie, mi-am luat pijamalele si m-am asezat in noua mea camera, adormind imediat.

.

.

.