Misterul

TEAMA

Podea rece. Loc indunecat. Incercam sa ma eliberez din stransoare ,dar nu reuseam.
Eram legata si la maini si la picioare.

Cineva se apropie de mine.

Era el! Cel care ma atacase! Tot costumat era!

Il vedeam apropiindu-se din intuneric. Aceiasi voce ca in acea seara o auzeam in timpane.

Stiam ca tot el este!

Mi-a pus mana sub barbie,ridicandumi-o spre fata lui.

-Mai,mai,draguta mea prada..! Spuse cu un ranjet pe care il simteam.

M-am incruntat.

Parea ca vocea lui se schimbase. Era o voce cunoscuta!

-Ce vrei de la mine?! Intreb nervoasa.

-Daca ti-as spune,ar mai fii secret...? Hmm...

-O SA TE DISTRUG,CREDE-MA,ITI PROMIT! Ridic eu vocea nervoasa.

-Ba nu o vei face....bleguto!!!

Nu...NU! DOAR O PERSOANA MA NUMEA ASA,IAR AIA ERA...

Deodata persoana isi da masca jos,intalnind perechea de ochii verzi care imi face inima sa bata.

A afisat un ranjet nemilos in fata mea.

Nu putea fi el,CHIAR NU PUTEA!

-J-j-Ja...

Nu am apucat rosti din cauza fricii care ma cuprindea.

Ranjetul lui s-a marit in timp ce in fata mea vedeam clar un pistol.

-Adio...ROSE! Spuse incruntat,cu ranjetul nesters,iar ochii lui transformandu-se in cel mai mare cosmar al meu.

Un zgomot puternic a cuprins camera!
A tras! M-a impuscat in piept! Durerea era..

-NUU!!!

Am sarit tipand! Am realizat ca eram in incaperea unde lesinasem in bratele lui Jade. Ochii imi erau plini de lacrimi,eram transpirata si respiram greu.

Eram speriata!

A fost....UN COSMAR! AM VISAT! NU...NU ERA REAL!

Eram la spital,in salon!

Inima imi batea tare.

Am observat ca inca aveam branula in mana.

Speriata fiind, am coborat din pat, observand ca sunt imbracata cu o rochie de noapte alba ca cele de la spital.

Mi-am pus papuci ce se aflau langa mine in picioare,m-am ridicat deschizand usa salonului.

Am luat-o la fuga pe intreg holul,auzind asistenta pe care o mai intalnisem strigand dupa mine,auzindu-i tocurile fugind dupa mine.

Toti oameni se uitau la mine,dar nu ma interesa.

Fugeam de groaza!

Simteam cum parul meu zboara in vantul care ma izbise cand am iesit din spital.

Fugeam,dar deodata doua perechi de brate puternice m-au prins la iesirea din curtea spitalului.

Am simtit cum sunt franata brusc,mijlocul fiindu-mi prins,iar capul meu oprindu-se in fata mea din cauza impactului.

Loveam cu pumni bratele tari care ma cuprindeau.

Mi-am intors capul nervoasa,dar am ramas speriata cand m-am uitat la chipul care ma tine strans.

-Esti bine Rose, ce se imtampla?
Ma intreaba....Jaden...

Am incremenit. Nu spuneam nimic.

-Rose... rostise acesta ingrijorat.

Eu nu spuneam nimic. Eram blocata. Imi era....teama! Imi era teama de el! De cel pe care il iubeam!

Vazand teama din ochii mei,m-a strans tare la piept.

-Rose...nu stiu ce t-i s-a intamplat,dar eu voi fi intotdeauna,intotdeauna cu tine! Iti promit!

Mi-a luat capul speriat in palmele sale,uitandu-se atent la mine.

-Rose......TE PLAC! Te plac mult! Mai mult ca pe o simpla prietena! Tin la tine! Nu te-as rani vreo data! Te iubesc!

Am ramas muta. Mi-am pus mainile uimita la gura,ochii umplandumi-se de lacrimi.

M-a strans la pieptul lui.

Clar a fost un cosmar!

Nu e real!

Nu e el!

Nu o cred!

Creierul ma pacaleste!

Visul este o adunatura de lucruri care t-i se intampla pe timpul zilei!

Asta e!

Creierul a incurcat tot!

Mi-am strans mainile timida la piept,iar el continua sa ma linisteasca din sperietura mea.

Inima m-i s-a calmat,inspiram si expiram usurata.

Am reusit sa scot incet o soapta cu raspunsul la ceea ce mi-a spus Jade.

-Si eu...! Am soptit incet.

-Hm...bleguta mea micuta! A inceput sa ma alinte,mangaindu-ma incet pe cap.

Am zambit!

Asistentele au aparut in spatele nostru,spunandu-mi ca trebuie sa ma intorc.

Ne-am luat de mana,indreptandu-ne spre salonul in care stateam.

.............

M-a asezat incet pe pat,asezandu-se incet langa mine.

Acesta s-a uitat in ochii mei,intrebandu-ma:

-Rose...pot sa te intreb ceva?

-Sigur...

-Iti....tie...tie iti e teama de mine? Rostise acesta.

Am tacut,aplecandu-mi capul in jos. Asteptam urletele lui de furie,asteptam sa se supere cum a facut-o Kev,dar nu a fost asa.

S-a apropiat luandu-ma in brate,sarutandu-ma pe frunte ca pe un copil mic,soptindu-mi la urece:

-Rose,eu nu ti-as face niciodata rau...tu insemni totul pentru mine! Ti-am mai spus-o,dar ti-o voi repeta la infinit,fara a ma plictisi!

Am zambit asezandu-ma pe pat,vazand ca pe usa intra o femeie cu un zambet larg si o tava cu mancare.

Mi-am dat seama ca e ora mesei,dar foamea lipsea din stomacul meu.