Misterul

MATUSA

Este dimineata. M-am dat jos din pat si m-am indreptat catre baie. Am dat cu apa rece pe fata mea palida si plictisita,mi-am curatat dintii si
m-am reintors in camera pentru a ma imbraca.

Dupa ce m-am echipat cu tot ce am nevoie,am coborat jos si mi-am luat un mar iar apoi am iesit pe usa casei,incuindumi-o si delectandu-ma cu marul de o culoare verde deschis.

Am pornit spre agentie.

......................................................................

Imediat ce am ajuns o fata foarte cunoscuta ma intampina.

Era Jake.

-Hei Rose! Ma saluta el facandu-mi cu mana.

-Hei! Ii raspund eu aplicand acelasi gest din mana.

-Cineva vrea sa iti vorbeasca...urmeaza-ma!

Putin neincrezatoare,dar am decis sa il ascult. L-am urmat si am trecut prin toata agentia care era imensa,pana am ajuns in fata unei usi.

Nu mi-a fost greu sa imi dau seama unde trebuia sa ajung...semnul mare de pe usa unde era sculptat cuvantul "Director" mi-a cam dat indicii.

Am batut la usa,dupa care s-a auzit o voce feminina si care imi parea extrem de familiara spunand "intra".

Am intrat. Directoarea ma intampina.

-Rose,bine ai venit! Te asteptam...trebuie sa discutam. Spuse ea cu o voce blanda.

-Sigur!

-Jake,ne poti lasa singure te rog?

-Sigur!

Jake parasise incaperea. Eram doar eu si directoarea.

-Presupun ca te intrebi de ce doresc sa discut cu tine...

-Da. Vine raspunsul meu sfios.

Ochii ei se umplusera de lacrimi. Am auzit-o soptind "cat ai crescut". Se apropie de mine si ma lua in brate. Eram confuza. Dupa cateva secunde,se retrase ,isi sterse lacrimile de la ochii ei firavi si sopti "Țupilica mea".

Stai ce?! "Țupilica"?! Nu...nu poate fi...decat doua persoane ma numeau asa in copilarie....mama...si....sora ei...matusa mea!

Ele ma strigau asa pentru ca eu topaiam ca un iepuras.

Nu intelegeam ce se intampla insa directoarea continua sa imi zambeasca cu lacrimi in ochi.

-Numele meu este Amalia,dar tu ma cunosti ca "Amy". Spuse ea cu un suras in glas.

Deja era prea mult. Eram convinsa ..... i-am sarit in brate!

- M-matusa Amy! Am inceput sa tip.

Ea a inceput sa rada. Era sora mamei! Singura persoana cu care ma simteam cat mai aproape de mama! Ea!

-Mi-ai lipsit asa de mult! Imi spuse ea.

-Dar...cum este posibil?! Intreb eu nedumerita.

-Trebuie sa iti povestesc nu-i asa...din pacate finalul il si si tu...spuse ea cu inima sfasiata.

Am luat-o in brate si am strans-o cu putere,iar ea la randul ei facu la fel.

A inceput sa scotoceasca in niste dosare.