M-am dus în bucătărie și mi-am făcut o cafea , ciudat nu-mi era foame ca de obicei . M-am pus înapoi pe canapea , mi-am aprins televizorul și mi-am sorbit cafeaua , singurul lucru care mă relaxa.În cele din urmă am adormit acolo, pe canapea.
-Evelin ! Eveee! Strigă mama trântind ușa în urmă.
-Da , mamă . M-am ridicat în șezut și am deschis ochii larg ca să pară că de fapt nu dormeam.
-Ai fost după pâine ? Uite Eve , iar n-ai făcut nimic.Casa e răsturnată cu susul în jos iar tu dormi , să nu crezi că nu mi-am dat seama.
-Mamă , nu începe iar.
-Cum să nu încep , Evelin ? Eu vin de la muncă ruptă de oboseală , iar tu stai și dormi.
-Mamă, nu e ca și cum numai tu muncești .Știi ce ? Las-o baltă...să te descurci.
Mi-am luat hanoracul de pe canapea și am ieșit afara. Era seară deja , eram atât de supărată . Adică o înțeleg că e obosită , dar și eu sunt la fel ca ea. Am ajuns pe un pod .
Mai are rost să trăiesc ? mi-am zis.
Am închis ochii și mi-am îndreptat ușor corpul și un picior înafara podului.Eram pe punctul de a sări. Chiar nu știu ce să fac , nu aș vrea să renunț la viața asta , dar... îmi iau adio .
Măcar scap , nu? Am renunțat la echilibru, simțeam cum viața mea se scurge odată cu căderea mea spre sol.
CITEȘTI
În Umbra Trecutului ~Evelin
Teen FictionEvelin, o fată de doar 16 anișori se confruntă cu gândul de a continua să trăiască sau să renunțe la viață.Balanța dintre a trăi și a muri se înclina tot mai mult spre moarte ...însă poate o persoană o va salva înainte de a-și lua adio.
