În Umbra Trecutului ~Evelin

Evelin

-În fine , ce cauți în casa mea ?
-În loc să-mi mulțumești că ți-am făcut de mâncare tu mă întrebi ce caut în casa ta.
-Răspunde-mi ! Ce cauți în casa mea ? Nu știu cine ești sau de unde ești , ai apărut în viața mea de doar câteva zile și te comporți cu mine ca și cum m-ai cunoaște de ani de zile.
-Oh nici nu știi , zice acesta în șoaptă.
-Ce-ai zis ? îl întreb apropiindu-mă de el și privindu-l fix în ochi.
-Nimic , meciu de aseară.A jucat Londra(acolo locuiau) cu țara noastră.
-Nu fi idiot!
-Dar dragă , ți-am mai spus că nu am cum să nu fiu.
Mi-am dat ochii peste cap și m-am dus în camera mea.Mi-am luat jurnalul și am început să scriu: " Cum ar putea ca un părinte să-și lase copilul și să plece numai cât aude de* vacanță gratis* ? Știu , e adevărat că nu mă înțeleg bine cu ea și că asta ar fi ca o vacanță și pentru mine dar totuși mă doare.
Nu am prieteni , deși am trecut în clasa a10a nu am. Nu am pentru că nu suport oamenii mincinoși , iar când dau de unul îl îndepărtez.Am avut o "cea mai bună prietenă" , dar acum nu mai am pe nimeni. S-a supărat pe mine că i-am arătat după ce om de rahat plângea. N-a mai vorbit cu mine multă vreme , în tot acest timp nu m-a lăsat să-i explic că nu eu am fost cea care se dădea la el ci invers.După ce-a aflat adevărul a venit la mine , i-am întors spatele fără să stau pe gânduri.N-am nevoie de prieteni care n-au încredere în mine.Și acum am dat de Cristian , mi se pare de treabă , e frumos , înăltuț , are ochii albaștri (îmi plac la nebunie ochii albaștri) , are o aură de mister , asta cred că mă deranjează cel mai mult la el.Mie îmi place să știu totul , dar el nu mă lasă să aflu ceea ce mă interesează .Cel mai important e că îmi e alături , nu știu cu ce scop dar măcar e acolo când nimeni nu e."
-Pot să intru ? întreabă Cristian în timp ce cu o mână bătea la ușă iar în cealaltă ținea o tavă.
-Da , sigur, îi răspund după ce mi-am băgat jurnalul sub pernă.
-Uite ce ți-am adus, și-mi întinde tava cu mâncare în față.
-Mulțumesc , nu pot să cred . Nu-mi spune că tu ai gătit.
-Aa nu , cum să gătesc eu ? A adus-o un înger gata făcută.
-Idiotule , i-am spus râzând.
Cristian se lasă ușor pe spate și dă de ceva tare.
- I-a să vede ce-avem noi aici... și bagă mâna sub pernă.
Când l-am văzut cu mâna sub pernă am holbat niște ochi așa mari și l-am lovit zicând " lasă-l acolo"
-Cristian , dă-mi-l !
- N-ai să vezi.....uu am găsit ceva interesant. Nebună mică , îți plac ochii mei. *ridică din sprâncene subtil
" Mama, urăsc acest cuvânt. Niciodată nu mă crede. Mă ceartă din orice și mai nou ar vrea să mă țină închisă în casă.Nu știu , uneori cred că nu fac parte din familia asta .Visez cu ochii deschiși sperând că sunt fata unor oameni cu sufletul cald."
În acel moment Evelin a început să plângă.
-Ups , asta nu trebuia s-o citesc.De ce plângi ?
-Nu știu...încă sper ca acel telefon stupid să sune într-o zi și cineva să-mi spună că oamenii ăia nu-s părinții mei.