Exces +18

Capitolul 8

Simteam furnicaturi in locul in care ma atingea, oare imi place? Ne priveam unul pe celalat cu intensitate, urma oare sa ne sarutam? Acesta este inceputul relatie noastre? O sa avem o relatie? Nu stiu nimic despre el.. insa stiu ca nu mai vreau inca o aventura.

-Sofia, am citit e-mailul odata cu tine, nu vreau sa fiu indiscret sau sa iti creezi o parere proasta!

"Poftim? ce a facut? nu o sa ne sarutam?"

-Pof..

Mana sa dreapta s-a departat de coapsa mea, indreptandu-se spre gura mea, astupand-o cu degetul aratator.

-Lasa-ma te rog sa termin ce am de spus..

Am aprobat inclinandu-mi capul inainte, permitandu-i astfel sa isi inlature degetul de pe buzele mele.

-Intentia mea nu a fost sa citesc ce scri, doream doar sa fac conversatie cu tine, insa expresia fetei tale mi-a dat de inteles ca nu e momentul, asa ca mi-am indreptat privirea catre ecranul laptopului tau sa vad cauza iritarii tale. Nu am reusit sa parcurg tot e-mailul, insa am inteles mare parte. Este foarte intelept din partea ta ca i-ai raspuns astfel. Vrei sa sti parerea mea?

De regula in astfel de situatii as fi reactionat urat, insa sclipirea din ochii lui m-au indemnat sa aprop, permitandu-i sa-si dea cu parerea.

- Din cate am putut citi, mi-am dat seama ca Joe nu era doar un amic de al tau.. dar nu era nici iubitul tau.

-Treci la subiect..

-Ok, cred ca merita o lectie amandoi. E frumos din partea ta ca nu le porti pica in niciun fel, sau cel putin asa cred. Pot sa imi dau seama ca nu esti atat de dezamagita de acest indivit, cat esti de dezamagita, poate chiar revoltata ,pe ceea ce a facut cea mai buna prietena a ta.

-Ai dreptate. De la Joe m-as fi putut astepta de la orice, si chiar nu-mi pasa de el . Insa de Eve.. ea era o parte din familia mea, era prietena mea cea mai buna. Niciodata nu as fi crezut ca va face asa ceva.

-Nu ar trebui sa ai atata incredere in nimeni.. oamenii de cele mai multe ori sunt mai schimbatori ca vremea, acum iti sunt prieteni, ca mai apoi sa iti devina cei mai aprigi dusmani. Ar trebui sa ai incredere deplina doar in tine. 

Un oftat usor imi scapa printre buze, "nu stiu ce sa fac!"

-Ce crezi ca ar trebui sa fac?

-Nu stiu, poate ar trebui sa lasi lucrurile sa se rezolve de la sine. Probabil ca Eve o sa raman impreuna cu Joe, sau cine stie. Lasa-i sa fie fericiti.

-Dar nu spuneai tu ca merita o lectie?

-Ba da, doar ca un om inteligent nu se razbuna. La un moment dat o sa primeasca fiecare ce merita.

-Stiu..

Pilotul avionului a anuntat ca in curand vom ateriza, asa ca amintirea celor intamplate cu cateva ore inainte s-a evaporat, lasand loc sutelor de intrebari legate de acest barbat misterios. 

-O sa ne mai vedem?

Imediat dupa ce am terminat de rostit cu voce tare acesta intrebare stupida, mi-a parut rau.

-Nu stiu..

Nu vrea sa ma mai vada? Sunt atat de insuportabila? 

-Nu interpreta gresit.. cred ca putem ramane prieteni, insa din pacate e prea tarziu pentru mai mult.

-Ce vrei sa spui?

-Peste doua luni are loc nunta mea.. Sunt logodit Sofia..

Cu o privire trista ma priveste pentru ultima oara.. Zambetul sau minunat a disparut, lasand loc unei expresii triste, oare regreta ca urmeaza sa se casatoreasca? Nu stiu, nu am mai indraznit sa spun nimic. Nici el nu a mai spus. 

Am aterizat lin, iar in cateva minute coboram din avion, ingandurata si abatuta.

-La revedere!

Vocea senzuala a barbatului necunoscut mi-a provocat fiori in intreg corpul, insa tot nu am putut sa ii vorbesc. Nu stiu de ce, insa din moemntul in care mi-a marturisit ca este logodit, am inceput sa ma simt goala, singura. 

"Odata ajunsa acasa sigur va disparea aceasta senzatie.."

Mi-am ridicat bagajul, si m-am indreptat spre locul unde imi lasasem masina acum nu multa vreme. Era nemiscata, cum ma asteptam.. Sunetul familiar produs de incuietoarea masini m-a mai inviorat, insa acea stare de singuratate tot nu a disparut. Mirosul de vanilie imi umple nasul, facandu-ma sa zambesc. " O baie fierbinte, cu spuma o sa ma inveseleasca"

Am pornit catre casa, insa am oprit in fata mall-ului pentru a-mi cumpara o lenjerie frumoasa. Asa ma rasfat cand nu ma simt bine, si asta ma va ajuta sa ies din acesta stare de anexietate. 

Am intrat in unicul magazin din care imi cumpar lenjerie ,"Victoria Secret" ,  si m-am indreptat catre raionul cu lenjerie din dantela.

Am ales un compleu simplu, din dantela alba , l-am probat si am pornit spre iesirea din magazin putin mai vesela ca inainte.

" Macar atat pot face. O sa ajung acasa si o sa uit de cele intamplate. O sa fac o baie si o sa ma odihnesc . Maine am o zi lunga de munca, si nu vreau sa par obosita sau suparata. "

Am ajuns la parterul mall-ului, si inainte sa ies din cladire, un cuplu din fata mea mi-a atras atentia. Era Martin impreuna cu..logodnica lui?

In incercarea de ai evita, m-am ciocnit de o doamna. Din cauza impactului mi-am pierdut echilibrul si am aterizat in fund. Doamna, bineinteles a inceput sa-si ceara scuze, si m-a ajutat sa ma ridic. Insa nu doar ea a observat ca am cazut, ci toata lumea aflata in jur, inclusiv cei doi. In momentul in care mi-am indreptat privirea in directia lor, mi-am dat seama ca Martin pare socat, oare crede ca il urmaresc? M-am ridicat de pe podeaua murdara, i-am zambit femeii si m-am indreptat grabita catre iesire. Am trecut val vartej pe langa cei doi indragostiti, si am parasit cladirea. Am urcat in masina si am demarat. Lacrimile mi-au umplut ochii, nu stiu de ce reactionez asa. E doar un strain. Abia daca am schimbat doua trei cuvinte. Ce se intampla cu mine? Golul din inima mea crescuse in momentul in care i-am vazut atat de fericiti impreuna. Stiu ca Martin parea trist cand mi-a povestit despre logodnica lui, insa mai devreme era atat de fericit. O tinea de mana, si ii zambea dragastos. Daca nu as sti, as fi spus ca sunt un cuplu foarte fericit. Defapt, ce spun? Habar nu am cum sunt.

Am ajuns in fata casei, inima imi batea mai tare, stiam ca doamna Helen o sa imi pregateasca o cana mare de ceai de menta dulce, si va sti ce sa imi spuna sa ma inveseleasca. Am parcat in fata garajului, mi-am luat bagajul din portbagaj si am intrat in casa. Casa mirosea ca de obicei a vanilie si scortisoara, miile de amintiri cu diferiti barbati care se bucurau de acest miros mi-au navalit in cap si mi-au indus o stare de greata. Mi-au placut acele momente, i-am iubit pe multi dintre ei, insa niciunul mi-a captat suficint de mult atentie incat sa nu ma plictisesc si sa vreau pe altcineva. Doamna Helen isi face aparitia in salon, asaltandu-ma cu imbratisari si cuvinte frumoase. Chiar daca e doar o ingrijitoare, ea face parte din familia mea, mi-a fost alaturi in toate momentele grele ale vietii si mereu a avut o vorba buna pentru mine. 

-Doamna Sofia, doriti un ceai?

-Te rog Helen, sunt atat de dezamagita. Fa-ti si tu unul si vino sa-ti povestesc.

Zis si facut. Cateva minute mai tarziu a aparut Helen cu doua cesti mari de ceai, gata sa asculte ce am de zis. Ne-am asezat pe canapea, si am inceput sa ii povestesc. O bataie in usa ne-a redus la tacere pe amandoua. Nu asteptam pe nimeni asa ca am rugat-o pe Helen sa raspunda ea, si sa spuna ca nu sunt acasa. Oricine ar fi nu vreau sa stiu nimic de nimeni acum.

-Buna ziua, Sofia este..?