Povești Creepy

Creatura din fereastră

Chestia aia a stat acolo timp de aproape o săptămână. Mă refer la creatura din fereastră. Aceasta nu are caracteristici umane. Doar piele pe un cadru. Se apasă într-un fel pe sticlă. Nu știu cum a ajuns acolo și nu știu cum să scap de ea. La început am crezut că a fost o glumă, o păpușă sau un manechin atârnat de către niște copii ca să mă sperie. Dar, am realizat de îndată ce am ieșit afară să îl dau jos, că nu mai era acolo.vAm ridicat din umeri la început, gândindu-mă că cineva l-a ascuns în timp ce ieșeam. Am întrat în casă și m-am dus în camera mea. Creatura era acolo, la fereastră. Se uita la mine. Chestia era fără păr. Nu arăta ca și cum ar fi avut ochi. Dacă mă gândesc mai bine,nu avea o față. Capul este întors spre mine îndată ce intru în cameră, când stau la calculator pot să simt ura sa fără chip respirând în ceafa mea, dar când mă întorc, ea întoarce inocent privirea în altă direcție. În cele din urmă am încercat să deschid ferestra, dar era blocată. Cred că mânile creaturii o țineau. Am apucat să arunc mai bine o privire la fața sa. Ochii și gura erau în spatele pielii. Se uita la mine zâmbind. Am țipat. M-am tras înapoi și am dat cu pumnul în fereastră, să scap o dată pentru totdeauna de monstrul care se holbează la mine. Știu că sunt suficient de puternică. Ar fi trebuit să sparg sticla, dar nu am reușit. Mâna mea se cutremură, dar geamul nici măcar nu s-a crăpat. Am fost înspăimântată de un zâmbet larg și mai larg și mai larg, până când am crezut că își va rupe capul în două. A atins fereastra cu palma sa. Își bătea joc de mine. Am văzut că o mică fisură începe să apară în locul în care a lovit. Și apoi m-am retras. În niciun caz nu voiam să fie în aceeași cameră cu mine, așa că am luat o rolă de bandă adezivă și am început să acopăr fereastra. Nu îmi puteam lua ochii de la fața sa. Era supărat, iar gura îi era căscată. Se putea vedea că era plină de dinți. A deschis și mai larg gura, iar pielea s-a smuls de pe ea. Am putut vedea tot gâtul său. Era ca o peșteră. Un huruit amenințător a început să umple casa, iar fisura din fereastră a început să se răspândească repede. Am tras banda adezivă cât de repede am putut ca să acopăr întreaga fereastră.
Huruitul s-a oprit.Pielea despicată s-a ridicat și a început din nou să zâmbească. Acum este noapte. Totul este liniștit. Simt ghearele sale prinzându-se de spatele scaunului meu. Aud pielea ce se întinde când zâmbește. Se uită la mine.