Nu mi-a plăcut niciodată Emilia,nu că mi-a făcut vreodată ceva. Ea are o privire vicleană atoştiitoare în ochii ei tot timpul,şi acel rânjet care parcă exprima "Eu ştiu ceva despre tine" ca şi cum ea ar asculta toate secretele tale şi le-ar spune tuturor dacă ar putea. Avea un mod de a apărea neinvitată când nu îţi dădeai seama, rânjind ,ştiind că te-a surprins. Chiar dacă nu sportam să fiu în jurul ei, mama ofta şi spunea "Ei bine,face parte din familie. Nu pot să cred de ce nu ţi-ar place de ea. Nu ţi-a făcut nimic rău. Nu am de gând să o dau afară". Aşa că am decis sae o fac pe Emilia să dispară pentru totdeauna. Am mers cu ea în parc. În timp ce traversam podul peste micuţul lac de acolo. Am împins-o pe Emilia peste balustradă direct în apă. Nu a fost aşa de greu cum am crezut. Într-un final am privit cum ea se scufunda. Uşurat,am mers înapoi acasă fără Emilia. Mama mea nu a întrebat de ce nu este cu mine. Probalil că ştia că era în camera mea şi chiar acolo am găsit-o pe Emilia stând în patul meu şi rânjind cu acel zâmbet viclean. Doamne ajută-mă. Am de gând să ţip. Cine ştia că păpuşile pot înota?
CITEȘTI
Povești Creepy
HorrorÎncă de când eram mică,am început să dezvolt o pasiune pentru poveștile horror.Îmi plăceau foarte mult și filmele dar nu se comparau cu o legendă sau cu o poveste pe care o auzeai de la rudele mai învârstă sau de la prietenii care voiau să sperie de...
