30 octombrie 2013 20:12
Dragă... tati,
vreau să-ți spun că îmi e dor de tine, și mie și mamei. De Sophie nu mai spun nimic, e mică și încă nu știe, dar cu siguranță și ea îți simte lipsa. Mama se descurcă, chiar mai bine de cât aș fi crezut. Uneori plânge, aș vrea să o consolez, să o îmbrățișez ca să știe că-i sunt alături, dar... nu pot. Nu știu de ce, parcă ceva mă reține. Iar eu... plâng. De multe ori, dar niciodată ca ea să mă vadă... nici să-i spun cum mă simt, ce am pe suflet nu pot.
Îmi lipsesc enorm zilele în care îmi făceai clătite, sau când oricât de supărată aș fi fost tu-mi ridicai moralul imediat. Mai ții minte că atunci când mă atingeai, chiar și cu un singur deget săream în sus fiindcă mă gâdilam atât de tare? Ei bine, și acum mă gâdil. Defapt... ce tot spun eu aici, normal că într-un an nu mă schimb. Mă rog... un an de când n-ai mai putut să-mi faci așa...
Am udat toata foaia cu lacrimi, nu se mai înțelege nimic.
Pa,
te iubesc...
