13 septembrie 2013 21:09
Tati...
mă simt inutilă, defapt nu... nu ăsta e cuvântul pe care-l caut. Sunt proastă. Rănesc sentimente, dar asta fără să vreau, sunt egoistă. Dar... nu vreau să-ți vorbesc despre asta. Probleme cu băieți, așa că...
Ști... Sophie alaltăieri pentru prima dată mi-a spus într-un fel anume: Lala. Mi se pare ciudat, că nu mi se potrivește. Dar ce vrei de la o fetiță de un an și jumătate? Mă gândesc că ar fi atât de frumos să mă strige într-un fel aparte... adică să continue cu Lala, dar nu m-ar deranja dacă ar schimba porecla.
Îmi aduc aminte când eram vara trecută la mare, tu nu o lăsai nici să scâncească, mereu te jucai cu ea și o făceai să râdă. Mama îmi povestea că nici pe mine nu mă lăsai să plâng. Sau dacă ea nu era de acord cu ceva tu imediat găseai un mod de a o convinge, ca să-mi fie mie bine. Mi-a povestit de atât de multe ori cum voi doi v-ați întâlnit... E atât de frumos cum unii prieteni de atunci încă-ți mai sunt alături.
Ai fost un tată extraordinar, și după cum spune mama un soț perfect.
Te iubesc.
