10 decembrie 2013 21:17
Nu știu ce să mai cred, deci cică mă iubește, cică nu. De ce nu-mi vorbește, totuși? Adică mă enervează atât de tare faptul că e... prea timid. Defapt nu, nu e timid. Doar că îi e frică, îi e frică de reacția mea și să nu mă rănească. Asta înseamnă că simte ceva pentru mine, chiar dacă nu vrea să recunoască din nu știu ce motiv. Altfel m-ar fi dat dracului de mult sau mi-ar fi dat un amărât de masaj, sau mi-ar fi spus la telefon că se desparte de mine. Cică trebuie să se gândească.
Faza e că îl iubesc, și încă cât... m-am săturat de plâns, nu mai suport.
Mama îmi tot spune să-i vorbesc și să-i zic ''verde-n față'' dar nu pot. Plus că nici ea nu-l cunoaște. Știi... tot cu mama râdeam de ce-ai fi spus tu dacă erai aici... ar fi fost atât de... cred că stânjenitor pentru mine, dar și frumos. Adică na... mai frumos.
La școală am luat primul meu nouă jumate la un text scris. Ghici despre ce am scris? 21 martie. A doua zi după ce te-ai dus... sentimentele mele din ziua 20 și gândurile.
Te iubesc.
