27 noiembrie 2014, 23:57
Dragă tată,
uneori lipsa ta simt că mă omoară. Mă gândesc la miile de lucruri pe care le-am fi putut face împreună, îmi fac mereu scenarii în cap gândindu-mă "cum ar fi fost dacă tata era aici?".
Mă gândesc mai mereu că tu ești mereu aici, dar nu fizic.
Ne naștem, creștem și murim. Alții nici măcar timpul pentru a crește nu au. Ar fi prea banal dacă după așa-zisa "moarte" să nu existe o altă viață, sau ceva de genul.
Mulți spun "ai o singură viață, trăiește-o la maxim". Nu știm dacă într-adevăr așa e, dar merită să ne distrăm, fără griji sau bătăi de cap. Există mii de probleme, cele ale copiilor, ale adoleșcenților, ale adulților. N-ar trebui să ne mai batem capul cu atâtea prostii, până la urmă totul va trece, și bănuiesc că și tu știi asta. Și oricum, dacă nu trece, întotdeauna va venii momentul morții în care te eliberezi de toate problemele ce în câteva secunde, de la cele mai importante, vor devenii atât de nesimnificative încât vei uita total de ele.
Tu te-ai distrat, ai trăit, chiar dacă o perioadă scurtă. Și mai presus de toate ai întemeiat o familie frumoasă, chiar dacă ai plecat, ai lăsat în urma ta mii de amintiri plăcute, te-ai făcut respectat și asta contează.
Te iubesc, tati.
