Dominance || RO

Capitolul 2

Priveam geamul din stanga al masinii cu o oarecare curiozitate. Deja mergeam cu maşina de 3 ore. Trei ore de când am plecat, trei ore cu el in masina si trei ore de liniste totala. Se vedea clar ca am depasit etapa de "liniste stanjenitoare" si ca am trecut la... Nu stiu la ce am trecut dar eram sigura ca astepta ca eu sa fac primul pas. Zise toate acestea, îmi iau inima în dinți și rostesc primele cuvinte, fixandu-i chipul din profil.

-Ai vrea sa facem cunostiinta? Rostesc eu dupa care o frica neasteptata imi cuprinde corpul.

-De ce nu? Replicheaza acesta dupa cateva clipe, insa nemiscandu-si chipul inspre mine.

-Pai... Incepe tu. Intreaba ce vrei... Chestii ce tu consideri importante.

-Ti-ai pierdut virginitatea? Intreaba acesta, insa din nou, comportamentul sau pare sa fie chiar obisnuit si impacat cu gandul ca mi-a pus aceasta intrebare destul de indecenta.

-Conteaza in clipa de fata? Raspund eu fiind sigura ca m-am facut auzită.

-Uite micuț-o. Pentru mine nu va fi asa important. Insa pentru tine ,da. Daca nu imi spui, o voi lua drept un "nu nu mai sunt virgina". Deci ma voi comporta in pat, intr-un mod... Mai salbatic ca sa zic asa.

-Da. Mai sunt virgină. Graiesc eu inchizand ochii si lasand ca o lacrima sa curga incet, conturandu-mi forma obrazului, mai apoi dezlipindu-se de fața mea, și căzând in abis. Nu stiu de ce plangeam. Oare pentru ca am inceput sa inteleg ce fel de om este si ma deranja intr-o oarecare masura intrebarea si ''amenintarea" sa? Sau deoarece intelesesem ce planuri ar fi avut cu mine.

Deja imi fulgera prin minte, mii de scenarii perverse, si toate duc la un singur punct. Eu ce m-am daruit unui strain.

-Vanessa, intoarcete sa te leg la ochi cu aceasta esarfa neagra.

-De ce? De ce ar trebui? Intreb eu simtind cum frica pune stapanire pe mine iar.

-Ar trebui sa intram in oras cat de curand, si as prefera sa nu stii unde mergem.

-Dar... Stai! Noi am iesit din oras?! Intreb eu panicata fixandu-l.

-Nu asta conteaza. Asa ca lasa-ma sa o leg.

M-am intors stiind ca nu aveam alta optiune, inafara cu cea a mortii mele ne-asteptate, dar asta o pastram pentru mai tarziu.
Acesta imi leaga tandru materialul negru lucios si catifelat, eu tremurand la atingerea sa. Eram sigura ca i-am provocat frica de a ma răni.

-Tine si acesti ochelari.
El a decis sa mi-i puna, asa ca astept rabdatoare sa ii aseze.

-Vom ajunge in scurt timp papușa! Spune el folosind un glas ragusit pervers ce ma innebunea, ne mai fiind atenta la sensul cuvintelor.

-Cand vom ajunge, imi vei da astea jos. De acord?

-Mi-ai dat o idee sa stii! Poate... Mi-ai putea folosi la ceva fiind legata la ochi. Raspunde el razand in cea mai maniaca maniera posibila.

***

In scurt timp dupa ultimul dialog cu el, simt cum masina s-a oprit, mai mult ca sigur intr-o parcare sau garaj.

Aud cum portiera se deschide iar mai apoi a mea. Ies incercand sa nu stric sau deranjez ceva, deoarece eram cam stangace.

-Urmeaza-mi vocea iubit-o. Imi sopteste acesta la ureche, eu tremurand pana in maduva oaselor.

Merg in spatele sau, strangandu-i mana si simtindu-i gestul reciproc. Avea o piele asa catifelata. Nu stiu cumde dar un impuls imi spune ca acum e momentul. Acum ori niciodata. Asa, nu ma voi intoarce la Helga, si in niciun caz la el. Mai mergem pret de cateva secunde, eu incepand sa slabesc mana, facandu-mi "evadarea" mai usoara.

-Acum. Soptesc eu tremurandu-mi glasul.

Ma smucesc din mana sa, incercand sa imi dau esarfa jos, si alergand in directia opusa.

-Aaah! Firar! Urlă acesta pe o voce extrem de nervoasă.Îl văzusem deja calm, iar acum aveam sa îi descopăr si latura "întunecată".

Fug cu toată puterea mea, insă fusta cea strânsă și tocurile înalte nu mă ajută în niciun caz. Eram sigură că dacă acel obsedat sexual m-ar fi prins, existența mea pe acest pamant ar fi devenit mai mult sau mai puțin, un iad, deoarece am încercat să scap. Deci singura mea șansa, ar fi fost sâ reușesc sa scap, fără a fi prinsă.

Îmi îndrept privirea în spate pentru a observa la ce distanță este, insă el a dispărut. E ca și cum s-ar fi dizolvat în aer. Persoanele normale nu fac asta... Nimeni nu face asta!
Încetinesc viteza de alergare şi îmi dau o şuvita după ureche. La un moment dat, mă opresc si îmi intorc capul în față. Insă fața mea face contact cu ceva tare si usturător, după care văd doar negru iar corpul meu firav, se prăbuşeşte pe pământ, creându-mi starea de a cădea în abis.

<<Hey cititori! În ciuda faptului că această carte are doar 2 capitole plus prologul, sunt fericită de faptul că a ajuns la 100 de cititori ! Vreau să vă mulțumesc pentru că mă susţineţi şi urmăriţi, în această poveste de dragoste cu un început destul de trist. Urmăriți-mi cartea în continuare deoarece în viața ghinionistei Vanessa, vor avea loc diferite episoade intrigante şi interesante! Vă salut!>>