Dominance || RO

Capitol 7

Inima imi bate mai ceva ca o toba. Sangele rece imi cuprinde corpul. Spatele mi se incordeaza, si simt ca inlemnesc.

Puteam spera doar la un inger in acel moment.

Simt cum un corp solid face contact cu mine, daramandu-ma pe asfalt. Raman imobilizata. Respir cu putere si rapid.

Dupa cateva secunde, ce au parut ore pentru mine, aud o bubuitura si un claxon puternic.

Reusesc sa ma ridic, cu ultimele forte, si vad cea mai horror scena din viata mea...

Dean rasturnat pe pamant cu fata in jos, si plin de sange si o masina destul de mare, ce emana fum.

Reusesc sa rostesc ultimele cuvinte, dupa care cad la pamant.

-D-dean...

...NEGRU...

-Beep... Beep... Beep... Se auzea de doua ore tot acel sunet... Nu reuseam sa deschid ochii...

Simt cum o mana tandra, imi mangaie bratul... Deschid ochii incet, plangand.

-Darlla... D-dean... Accident...

Incep sa plang strangandu-i mana. Eram pe un pat de spital. Langa mine se afla Darlla, iar pe un scaun alaturat, o alta persoana ce nu reuseam sa o disting.

Deschid ochii mai mari, si o vad... Era... Era chiar ea... Nu puteam crede ochilor.

Emotiile ce imi trec prin inima erau trecatoare si multe. Simteam... Tristete... Durere...si multa vulnerabilitate...

-Dennyz... Spun cu vocea tremuranda.

-Vanessa... Spune aceasta ridicandu-se si imbratisandu-ma mai apoi. Am trecut treptat de la plans, la ras. Era o senzatie ciudata...

-Micuto, doctorul a zis ca te vei putea ridica in cateva ore... Situatia ta e inca instabila.spune Darlla.

-Oh... Dar... Ce s-a intamplat?intreb eu linistindu-ma.

-Tot ceea ce trebuie sa stii, este ca am fost donatoarea ta de sange, si ca acum te vei vindeca. Spune Dennyz zambindu-mi.

Parea ciudat. Mereu m-a urat si acum dintr-o data mi-a salvat viata. Stiu ca si eu am urat-o dar e imposibil sa nu arati compasiune intr-o situatie de acest tip.

***

Dupa ce doctorul a plecat si mi-a semnat externarea, ma ridic incet din pat.

Darlla ma trage incet aproape de ea si imi spune :

-Vanessa... in ciuda a ce s-a intamplat intre tine si el... cred ca ar fi cazul ca tu sa stii...

-C-ce sa stiu? intreb eu cu vocea tremuranda si lacrimi ce incep sa iasa fara a-mi da seama.

-Dean e... e...

-Un ipocrit?! Un nesimtit?! Unul care m-a cumparat si obligat sa il iubesc doar pentru a deveni alta?

-Vanessa... El e tot ce ai spus pana acum.. Poate si mai mult... Dar el te si iubeste. Tu nu observi cum te priveste. Cum zambeste cu tine in preajma.

-Cand eu eram in preajma el s-a dus la etaj cu usuratica aia falsa... realizez abia dupa ce am rostit acele cuvinte pline de ura ca s-ar putea sa o fi ranit pe Darlla.

-Vanessa... Dean... E in coma.

-Nu incerca sa ma inbune- raman cu cuvintele pe limba cand realizez ce anume a zis femeia aceea.

-A fost izbit de acea masina...pentru tine... Acel "ipocrit" si-a pus viata in pericol pentru tine.

Ma simteam vinovata... Ma simteam acum eu cea ipocrita... Eram convinsa ca el nu simtea la fel... Insa el simte mai mult. Incep sa plang la gandul ca eu nu as fi facut-o... Ca el poate nu va rezista. Ca il voi avea pe constiinta ...

Cobor imediat din pat si ies pe hol incepand sa soptesc:

-Dean..

Plimbandu-ma su deschizand usi. Ajungand sa tup chiar.

-Deeaan!

Pana cand deschid o usa si vad... vad un pat... si printul meu otravit pe el...

Ma apropii si incep sa plang... Asistente se afiseaza in spatele meu incercand sa ma opreasca. Eu le ignor, ingenunchindu-ma langa patul sau...

-Dean...soptesc eu plangand. Simteam ca inima mea plangea si sufletul la fel. Era ceva ce nu as putea suporta. Nu voiam sa moara... Nu voiam sa ma lase... Era singurul pe care il mai aveam...

Nu ezit si il sarut pe buze. Acesta era rece si imobil...

Aparatul la care era conectat, incepe sa arate cum inima sa incepe sa bata din ce in ce mai tare.

Ochii i se deschid incet lasand sa curga o lacrima cristalina. Ma reflectam in ea. Reuseam sa vad ce persoana oribila eram..

-Vanessa, te iubesc..cu...cu adevarat..