Dominance || RO

Capitolul 5

-Tu cine esti?
-Eu... Sunt un nimeni. Dar tu ma faci sa devin cineva. Fiecare atingere... Fiecare sarutare...
-Nu... Tu esti nebun. Nu te cunosc.
-Hai sa facem cunostiinta!spune barbatul din fata mea asternand un zambet pervers. Fara sa imi dau seama, ajunge lângă mine și îmi rupe tricoul si materialul cupei sutienului.

***

-Nu! Soptesc deschizând ochii instantaneu. Eram transpirata. Eram speriata. Iar. Acel vis. Observ o mana mare ce ma imbratișează in jurul taliei. Mă întorc pe partea opusa si il observ pe Dean.

Era calm. Dormea. E asa dragut cand doarme. Ii trec o mana prin parul ciufulit si sexy. Incerc sa ma ridic, ridicandu-i incet mana.

-Vanessa. Spune acesta cu o voce ragusita ce imi creaza fiori.

-Da? Raspund revenind in aceasi pozitie.

-Nu pleca... Ramai cu mine. Murmura acesta zambind.

-Bine... Raspund mangaindu-i ceafa.

Fixam tavanul in continu. Eram nervoasa fara motiv. Dean poate nu era rau... Daca ar fi fost, ar fi făcut dragoste cu mine din prima. Poate... Se simte singur? Nu... Sigur are mii de femei ce il asteapta chiar in acest moment.

Nu au dreptul! Stai... Devon geloasa?! -Esti geloasa- Raspunde sub-constientul meu.
Nu... Pe cine pacalesc. Nu am fost nu sunt si nu voi fi geloasa. E o chestie infantila. Doar nu suport sa stiu ca si alte femei il vor. Nu e gelozie.

Oare voi iesi vreodata din acest castel ? Sau voi fi in eternitate printesa inchisa in turn...
Nu cred ca i-as putea castiga increderea. Si chiar daca as putea, as incepe de la chestii mici. Cum ar fi sa pot sa vad casa. Sa pot sa stau in sufragerie. Nu cred ca m-ar lasa din prima sa pot iesi afara. Nu as fugi oricum. Nu ca as avea unde. Nici nu stiu unde suntem. Nici nu stiu cine este. La naiba! Prea multe secrete!

Simt cum acesta se misca, intinzandu-se.

-Pot vedea casa? Intreb eu nerabdatoare.

-Bună dimineata si tie! Raspunde acesta razand.

-Buna dimineata... Spun eu folosind cel mai fals ras din lume.

-Ai dormit bine? Intreaba acesta zambind in continuare.

Omul asta chiar vrea sa ma enerveze.

-Nu, nu am dormit bine. Raspund eu fixandul.

Acesta se ridica in sezut la marginea patului.

-De ce? Intreaba acesta in timp ce isi maseaja ceafa.

-Nu stiu, dar sunt sigura ca un ceai de dimineata facut de mine in bucatarie m-ar ajuta. Spun eu zambind.

-Buna incercare. Vom merge in oras si dupa ne vom intoarce si iti voi face turul casei. Raspunde acesta zambind nervos.

***

Urc in masina. In sfarsit am vazut casa de afara. Era imensa. Era decenta. Era perfecta. Are o gradina imensa. La fiecare pervaz se regaseau trandafiri. Deja m-am indragostit de acel loc. Era mult mai mult de ceea ce visam.

Privesc pe geam. A inceput sa ploua iar geamul s-a racit deja, insa am decis sa ignor acest factor. Dean imi mangaie piciorul cu mana sa calda. Era tandru. Iar pielea mi se face de gaina si simt acei fiori enervanti. Ce puteri are omul asta...

Mai mergem putin iar apoi parcheaza masina in parcarea unui mall. Ma desprind de geamul cel rece fiind gata dmsa cobor. Insa inainte ma verific in oglinda. Eram imbujorata din cauza frigului. Cobor din masina si observ ca ploaia s-a oprit. Dean ma ia de mana. Rosesc la acest gest. Acesta zambeste nervos.

Inspre noi vine un tip bine lucrat blond.

-Dean! Amice ce faci? Cum mai este viata ta?

-Ahm.. Buna Jace! Bine. Si tu? Cum esti?

-Eu sunt bine dar... Cine e ea? Spune acesta zambind si sarutandu-mi mana ca un gest de epoca.

-Vanessa! Incantata.

-Jace. De asemenea. Raspunde acesta ramanand sa se holbeze la mine.

-Da... Jace! Noi ar trebui sa mergem ... Mi-a facut placere sa te reintalnesc.

-Ok Dean. Ne mai vedem, si poate voi avea placerea sa o cunosc pe... Vanessa.

Dean devine nervos insa intram in mall. E cumva... Gelos? Nu. Nu e adevarat. Nu are motive. Jace e dragut, da e adevarat... Dar e doar dragut. De fapt nu stiu nici macar daca il iubesc pe Dean. Stiu doar ca corpul meu e nebun dupa el.

-Hey! Uite! Un fotograf! Vrei sa facem o poza? Intreaba acesta entuziasmat.

-Ahm... De ce nu? Rasound eu zambind.

Dean ma trage in acea directie. Il plateste pe tip si ne asezam intr-un loc ales de Dean.

-Zambiti! Striga fotograful.
In acel moment, Dean imi intoarce barbia, si isi lipeste buzele salbatic de ale mele. Erau destul de umflate si carnoase. Eram surprinsa dar si fericita. Era un sarut apasat dar tandru. Se misca lent, mangaondu-mi limba cu a sa. Eram fericita. Imi placea. Chiar imi placea. Dupa cateva secunde ce mi s-au parut ore, ne desprindem din sarut, revenind la realitate. Era o realitate dulce. Nu as fi vrut asta chiar acum... In public. Dar... Imi amintesc vorbele unei prietene:

"Dupa ce ai cautat fara sa gasesti, ve gasi fara sa cauti."

Dean zambeste si deschide gura sa zica ceva dar ajungem sa zicem aceleasi cuvinte magice:

-As vrea sa fim ceva... mai mult.

Hello! E primul anunt din aceasta carte, dar vreau sa va multumesc din suflet. Azi dimineata m-am trezit iar cand am obsetvat cele 200 de vizualizari, am ramas socata. Vreau sa va multumesc fin suflet. Multunesc fiecaruia in parte. Va pup si be vom regasi intr-un alt capitol. Sper sa va placa! ❤