Dragoste vânată

Minciuni

- Mamă, nu pleca! Te rog! spun eu cu ochii în lacrimi.

- E timpul să te trezești, Erika. Tot ce vreau să-ţi spun e: Ai grijă ce faci, copila mea!

- Îmi e atât de dor de tine! Mai vizitează-mă! Nu-ţi imaginezi câtă nevoie am de tine acum! Tot ce vreau să-ţi cer e să-mi mai apari în vis!

- Fii cu ochii deschiși spre viitor! Urmează-ţi sentimentele! Nu le neglija niciodată! Ele-ţi vor arăta calea cea bună în lipsa mea!

O lumină orbitoare venită din zare m-a făcut să-mi închid ochii, iar o secundă mai târziu conturul trupului mamei mele nu se vedea, deși îi simţeam chipul aproape. Îi mai puteam auzi vocea suavă, vibrând îi sufletul meu.

M-am trezit într-un pat moale și mătăsos, iar un miros de aburi îmi înţepă nasul. Am deschis încet ochii, la comanda creierului meu, ce simţea o puternică stare de curiozitate copilărească. Câteva clipe am privit nedumerită în jur, lucrurile pe care le zăream fiindu-mi nefamiliare. Câteva raze de soare ce reușiseră să se strecoare prin materialul gros al perdelelor formau dungi de lumină străvezie. M-am ridicat în coate pentru ca ochii să-mi ofere o panoramă mai întreagă a planului camerei în care mă aflam. Mi-am privit corpul câteva clipe în oglida ce se ivea în colţul drept al odăii. Un tricou negru lejer era singurul articol de îmbrăcăminte ce-mi acoperea trupul, fiind ridicat mai sus de buric din cauza felului neliniștit în care am dormit. Primul reflex pe care l-am simţit a fost să-mi acopăr partea dezgolită. Atunci un miros puternic bărbătesc mi-a invadat nările. Pentru un moment, un gând mi-a acaparat mintea, o amintire ștearsă ce-mi provoca furnicături. Frica a ceea ce am putut face noaptea trecută mi-a blocat simţurile. Dar simţeam că ceva dinăutrul meu, o scânteie de speranţă îmi spunea să fiu curajoasă, o scânteie de amintire ce vroia să iasă la iveală. Și atunci, mi-am amintit... Toate aventurile cărora le-am ţinut piept ieri și el... În acel moment l-am zărit pe brunet ieșind din baie. Avea înfășurat în jurul taliei un prosop alb, din părul lui ciufulit scurgându-se câteva șiruri de apă. Atunci când mi-am ridicat privirea, mi-a oferit un zâmbet atât de perfect, că mi se părea că încă visez.

- Bună dimineaţa, frumoaso! Vrei să faci un duș?

Întrebarea lui a venit rapid, eu încă netrezindu-mă din visare.

- Sau vrei să te ajut? afișând un zâmbet provocator care m-a pus în gardă. Să știi că ideea cu dormitul în lenjerie nu a fost una atât de rea. Oricum tricoul meu ţi s-a ridicat până aici! trasând pe corpul lui o linie care după imaginaţia mea însemna linia de jos a sutienului. Am făcut o faţă nervoasă, deși mă simţeam rușinată de faptul că și el văzuse în ce hal eram în pat.

- Ești un nesimţit! am spun trecând pe lângă el, luând în mână prosopul folosit noaptea trecută.

Am intrat șovăitor în baia luxoasă. Am scăpat repede de haine, cărându-mi cu greu din cauza oboselii trupul sub duș. Am tresărit la contactul brutal al jetului puternic de apă fierbinte cu pielea mea încă nedeprinsă cu acea temperatură. Acel duș revigorant avea menirea să mă trezească la realitate din visul pe care l-am trăit ieri. Era atât de uimitor felul în care brunetul pentru care începusem să simt ceva, mă smulgea dintr-o închisoare strictă constituită din propria-mi viaţă, de oamenii ce mă înconjurau, într-un univers în care eram eu și el.

Toate aceste gânduri sunt o nerozie pură. Nici o simplă cunoștinţă nu-l puteam numi. Nu-l cunoșteam, dar știam un lucru sigur: NU E GENUL CARE SĂ VREA CEVA SERIOS. Imaginea iubitului perfect nu seamănă nici pe departe cu el. Și totuși, într-un fel sau altul, a reușit să-mi intre-n minte. Am dormit în același pat cu el și trebuie să-i ascult ideile perverse în continuu. Nu știu ce fel de băiat m-ar găsi atractivă. Nici eu nu mă găsesc.
*****
După o lungă revizualizare a faptelor sub acel duș, am oprit apa, am pus pe mine familiarul prosop alb și am ieșit.