Îl priveam uimită cu o umbră de frică pe băiatul ce stătea de partea cealaltă a fântânii arteziene. Mă privea sigur pe sine înlănţuit de o stare de confuzie care a dispărut după ce am ridicat privirea spre el. Văzându-l bine dispus și zâmbitor, mi-am pus ciudata întrebare dacă-și mai aduce aminte de probleme dintre noi. De sentimentul de prietenie pe care i-l purtam, dar pe care el l-a distrus în seara petrecerii. Respiraţia mea a luat-o la goană, propulsată de o puternică stare de frică ce mi-a paralizat corpul. Simţeam cum inima îmi bate din ce în ce mai tare, ameninţând starea cutii toracice. Pulsul îmi creștea, valuri puternice de sânge parcurgând drumul rapid prin venele mele în așa fel încât le puteam simţi. Nervii m-au ajuns până la limită, așteptând explozia ce-i va liniști asemenea unui vulcan.
Vâzând că înconjoară liniștit marginea fântânii ateziene, am decis să fac câţiva pași în partea opusă pentru a readuce mărimea distanţei dintre noi de la început.
- Erika, te simţi bine? Ce te-a apucat? văzând că nu-l las să înainteze spre mine.
- Lasă întrebarea asta idioată că am una mai bună pentru tine, geniule. Ce te-a apucat pe tine? accentuând ultimile cuvinte în așa fel încât să-și dea seama că nu eu sunt problema aici.
- Erika, la ce te referi? încercând să-mi prindă cu putere încheietura mâinii, eu sperând în zadar că voi reuși să mă eliberez din acea strânsoare ce-mi provoca furnicături.
- Nu te apropia de mine! Și dă-mi drumul la mână!
- Nu te las să pleci până nu-mi spui de ce mă eviţi, blondino!
- Ei, Coll, ai probleme cu memoria?! Ai vrea să-ţi reamintesc? aud o a treia voce cunoscută ce se autointroduce în dialogul nostru înflăcărat. Observând cu o anumită întârziere că nu eu eram cea care a pronunţat cuvintele, Bryan se întoarce uimit în direcţia de unde a venit vocea. Îmi dă drumul de mână, eu sprijinindu-mă speriată de stejarul din spatele meu.
- Evans, ar trebui să știi că nu e frumos să întrerupi discuţia dintre două persoane! spune pe un ton ameninţător, în timp ce eu îmi masam zona mâinii afectată de strânsoarea puternică a lui Bryan, locul înroșindu-se ușor.
- Nu și atunci când sunt inplicat și când am în răspunderea mea o fată.
- Vrei să spui că ea, indicând cu arătătorul în direcţia mea, e sub răspunderea ta?! spune amuzat de situaţie, instalându-mi în corp o stare puternică de nervi, un al doilea val de emoţii ce mă răvășea. Nu-mi venea să cred că că Jason tocmai a spus că mă are în răspunderea sa. Adică ... ce-și permitea el să spună așa ceva. Îl cunosc de ... nu știu, o zi, dar pretinde că sunt iubita lui sau ce?! Pot să-mi port singură de grijă.
- Noaptea petrecerii de după cursă, o ţii minte, Coll? Păi iată că nu așa de bine. Ţi-ai cam făcut de cap, nu crezi?! Te-a ajuns la conștiinţă băutura mai mult decât te așteptai! observând că tonul folosit de Jason se ridica destul de dramatic. Îl cam ajungeau nervii. A început să respire rapid și greoi, maxilarul proeminent fiindu-i încordat.
Am observat o pauză dureroasă după aceea. O pauză care intensifica totul, și sentimentele mele, și presiunea dintre cei doi dulăi. Așteptam să explodeze cineva, dar amândoi stăteau și se uitau încordaţi unul la celălalt. Mă simţeam mai ceva ca pe fundul mării, unde-ţi pierzi respiraţia, dar mai și simţi presiunea puternică a apei. Eram captivă unei emoţii din care nu puteam scăpa. Jason și-a îndreptat privirea spre mine o secundă. Puteam simţi mila pe chipul lui, însă uimitor mi-a fost că s-a liniștit o clipă, după care și-a întors privirea spre tovarășul său de ceartă și a continuat:
- Aproape ai violat-o, dobitocule!!!
A ridicat pumnul spre Bryan și l-a lovit puternic peste obrazul stâng, sângele neîntârziind să apară. A continuat să-l lovească nervos, acesta neopunându-se din cauza surprinderii. Am privit speriată și pierdută printre gânduri spectacolul ce se derula chiar în faţa mea parcă desprins dintr-un film thriller. Am închis puternic ochii încercând să revin la viaţă, mi-am adunat curajul de care aveam nevoie dintr-un colţ ascuns al sufletului meu și am pășit hotărâtă spre cei doi.
CITEȘTI
Dragoste vânată
RomanceLumea evoluează, dar principiile vieţii din sălbăticie ies la iveală. Două categorii de fiinţe pe pământ: pradătorul și prada. Omul, obișnuit a fi pisica, consideră animalele ca fii doar niște șoareci ce împloră viaţă. Dar oare este aceasta valabil...