Dragoste vânată

Întâmplări neprevăzute

    - Știi, m-ai excitat la maxim când te-am văzut atât speriată în fața acelor motociclete. Și fusta ta e destul de scurtă pentru a face asta.

    Și-a urcat mâna încet de pe picior pe coapsa mea, cu cealaltă ținându-mi mâinile captive la spate. M-am zbătut cât am putut pentru a-mi scoate mâinile din strâmtoarea sa ce-mi provoca durere la încheieturi. După puţin timp, m-am liniștit, încercând să-mi adun ceea ce-mi mai rămăsese din puterea istovită pentru o eventuală evadare. Nu am avut curajul să-l privesc în ochii săi care se uitau la mine poruncitor, obligându-mă să încetez să mă ambalez. Însă el a profitat de asta, apropiindu-și calm buzele de ale mele. Deodată, o pereche de mâini puternice și-au făcut apariţia parcă de nicăieri, luându-l de pe mine, aplicându-i și o partidă de lovituri de pumn. La intervenţia neașteptată, m-am dezechilibrat, prinzându-mă cu mâinile de perete.

    - Să nu te mai văd în preajma ei. Caută-ţi iubita și încearcă să te trezești. Clar?!

    Bryan a dat afirmativ din cap, îndepărtându-se speriat de noi, sprijinindu-se de perete. Faţa sa avea în unele locuri sânge, brutalizându-i unele trăsături.
   
    Când am rămas singură cu băiatul de lângă mine, mi-am întors privirea spre dânsul și am încremenit. Era el! Care erau șansele?! Când și-a dat seama că mă holbez la el ca o tâmpită și-a întors privirea și el și mi-a oferit cel mai frumos zâmbet pe care-l văzusem vreodată. Cred că am roșit la gestul lui mai ceva ca un rac fiert. Asta nu eram eu! Deși aveam același chip, aceleași șuviţe aurii, pot băga mâna în foc că nu eram eu. Eu nu sunt așa naivă. El tot un băiat fiţos și plin de bani rămâne.

    - Mulţumesc! am spus eu cu cel mai rece glas posibil. El nu trebuie să mă vadă așa sensibilă, așa naivă, așa ... ușor de cucerit. Aș ajunge ca ultima cârpă de șters podelele.

     - Pentru nimic! Dacă ai nevoie de ceva...

     Nu a terminat de spus propoziţia că am plecat grăbită de acolo. Poate sunt prea prudentă, dar nu vreau să fac vreo prostie în seara asta, pentru că sunt încă sub influenţa băuturii.

    M-am așezat calmă la locul meu de lângă bar care mă aștepta. Am încercat s-o caut cu privirea pe prietena mea, pe care parcă o înghiţise pământul. Am simţit că cineva am apropie de mine.

    - Un shot, J? a spus barman-ul.
   
    Băiatul și-a întors privirea spre mine si m-a privit pătrunzător, simţindu-i curiozitatea de pe chip. Probabil s-a simţit ofensat că am plecat așa deodată.

    - Mai bine zis două!

     - Ai de gând să mă îmbeţi?! Pentru că sunt deja într-o stare deplorabilă.

    - Dacă numai așa pot ajunge la tine, atunci da.

     L-am privit dezgustată. Deci tocmai mă comparase cu o ușuratică, sau ce?! Am lovit zgomotos masa cu palma și am oftat nervoasă la replica lui. M-am coborât rapid de pe scaunul  înalt cu scopul de a-mi găsi prietena și  a pleca acasă. Am căutat prin mulţime aceea perechea de ochi verzi. Când mi-am îndreptat privirea spre una din canapele, privirea mi s-a încruntat vizibil. Josephina îi oferea unui tip, pun pariu că necunoscut, un sărut de toată frumuseţea.

    - Sephi, ce ai de gând să faci?!
  
    Am văzut că a tresărit la auzul vocii mele.

    - Erika, pot să-ţi explic!

    - Scutește-mă de orice fel de explicaţie aurită. Ai observat vreun bănuţ norocos în gura lui și ţi-ai pus norocul la încercare de a-l lua. Sau ce?! Nu am nevoie de explicaţie, Josephina!
  
     Știa că atunci când îi pronunţ numele întreg, sunt supărată.

    - Dar ţi-aș propune să ne cărăm fundurile de aici. Îţi convine?!

    - Dar nu pot și nu vreau! Ţi-aș pune în pericol viaţa! Și în plus, e prea devreme ca să plecăm.

    - Ba poţi, și vei vrea! Poate e încă devreme, dar tu faci deja prostii. Dacă tu nu vrei să mergi, atunci dă-mi cheile de la mașina ta!

    - Dar cum mă voi duce acasă? Și oricum, nici tu nu ești aptă de a conduce!

     - Nu-ţi fă griji, te va duce acasă noul tău iubiţel.

    - Oricum nu-ţi dau cheile. Așa că vei rămâne aici. Nu ai curaj să te duci pe jos.

     - Privește-mă atunci!

     M-am îndepărtat rapid de ea, trecând prin ringul de dans să ajung la ieșire. Pe durata întregii discuţii de nici un folos, l-am îgnorat pe băiatul confuz lângă care stătea prietena mea. Am reușit să atragem unele priviri în direcţia noastră, din cauza faptului că eu și Sephi nu ne puteam înţelege reciproc. Iar din cauza încăpăţânării ei , eram nevoită să merg pe jos până acasă. Nu era un drum extrem de lung, dar în starea în care mă găseam, nu l-aș fi putut suporta. Am auzit-o pe prietena mea strigându-mă din urmă. Dar nu m-am întors. Nu mai pot sta în locul ăsta blestemat nici măcar cinci minute. În drumul meu spre ușa pe care scria Exit, m-am ciocnit de cineva.

   - Hei, fii mai atentă pe unde mergi! Stai, tu nu ești fata care s-a prefăcut neajutorată pentru ca Jason să o salveze?! Știi ceva, Jason e al meu și nu-l vei cuceri cu fragilitatea ta falsă!

    Perfect! Asta-mi mai lipsea! Fata amorezată de Jason! Îmi arunca cuvinte-n faţă de parcă aș fi meritat bătaie. Pun pariu că dacă eram numai noi două, aș fi primit-o.

    - Știi ceva, nu eu m-am luat de drăguţul tău, el flirta cu mine. Ok?
  
    - Nu încerca să mă minţi în faţă, prefăcută ce ești!

    - Nu eu sunt cea prefăcută de aici!

    Până să-și dea seama cei din jur de cearta noastră, un băiat a înaintat spre noi încercând să ne despartă.

    - Uăuău! Ce se-ntâmplă aici?

    Nu am vrut să mai aud ceva din partea cuiva, așa că am părăsit ringul de box pe care mă aflam, continuându-mi traseul. N-am avut eu însă norocul ăsta, pentru că tipul mă prinse din urmă.

    - Ești bine? îmi spune vizibil îngrijorat.
 
    - Da, dar ar cam trebui să plec...

     - Scuze, nu cred că am avut șansa să mă prezint. Mă numesc Justin. Iar tu ești...?
   
    - Erika.

    - Erika. Un nume frumos pentru un înger.

    Momente din ăstea siropoase de obicei mă dezgustă, dar acum m-a făcut să roșesc. În privirea lui nu vedea falsitatea obișnuită a tipilor frumoși. Era chiar drăguţ!

    - Știi, eu chiar ar trebui să plec.

    - Nu pleca, te rog, mai rămăi.

    - Am avut destule aventuri pentru o seară.

    - Atunci, sper că te voi mai vedea, Erika!

    Felul în care îmi pronunţase numele m-a făcut să simt un fior pe șira spinării. Am pășit încet spre ușă, am deschis-o și am înaintat în bezna de afară. Un sunet subţire la întervale mici și regulate se auzea de afară. Abia atunci când am pășit sigur pe treptele casei, am observat că era sunetul scos de picăturile de ploaie ce biciuiau violent asfaltul.

Hello, it's me! :3 Ce mai faceţi? Noul capitol a venit un pic cu întârziere. Offf! Punctualitate, MilleFiora, punctualitate. La media îl aveţi pe misteriosul Justin. În caz că vă întrebaţi, nu, nu sunt fană Justin Bieber. Așa mi-a venit, ce vreţi?! Sper că vă place capitolul, chiar dacă e făcut la repezeală. Dar așa e vara pentru mine, la fel de programată ca toamna, iarna și primăvara. Știţi deja unde mă găsiţi, dacă aveţi nelămuriri. Aș aprecia dacă mi-aţi împărtăși părerea voastră. :) Pe data viitoare. Bye!!! :*