Dragoste vânată

Începutul la ... tot

Singură... în întunericul gândurilor și a priveliștii unei seri de toamnă... Mereu mă gândesc cât de mult îmi lipsește mâna ei caldă ce îmi împletea cosiţe aurii... gura ei ce-mi șoptea adeseori că e doar imaginaţia mea când vedeam umbre ce mă înfricoșau pe pereţii roz ai camerei mele... zâmbetul ei care mi-a luminat cărarea după tragedia ce-mi acaparase inima... moartea fratelui meu.... ,,Totul va fi bine, vei vedea, vom trece peste asta!". Aceleași cuvinte, în fiecare zi, aceleași vorbe ce mă încurajau într-o natură parcă neomenească, dar după moartea și a ei, vorbele-i dulci ajungeau la mine ca prin gura unei peșteri, cu ecou repetat, auzindu-se din ce în ce mai încet, până într-o zi când nu am mai auzit-o , pentru că și sufletul ei știa că acea zi putea să-mi schimbe radical viaţa.

******
- E ora 16:15 și n-am de gând să mă duc la nicio întrecere de motociclete cu pariuri ilegale care se sfârșește cu o petrecere dată probabil de vreun tip popular care caută o nouă păpușă cu care să se joace. Știi asta, Sephi?!

- Dar când o să te destinzi și tu un pic și o să ieși odată din depresia asta, Erica?! punând accent pe numele meu, îmitând faptul că i l-am spus la sfârșit. Știi că nu-mi place să te văd așa! Acum hai să ne ocupăm de păr, manichiură, pedichiură, haine, faţă.... Și cam atât.

- Și de care parte din mine nu te ,,ocupi" azi?

- De temperament, draga mea.

- Și vrei să spui că vei face toate astea în ~privind îngândurată la ceas~ 28 de minute???

- În cât???

Aproape urlând întrebarea, a făcut faţa de fată crizată, m-a tras de mână spre baie și până aici mi-a fost.

~peste 25 de minute~
- Așa, mai avem un pic, trecând mâna prin părul meu aranjat în bicle aurii pentru al mai înfoia.

- Șiiii... gata. Pfiu.... pot să spun că a fost destul de greu, dar sincer, lucrez mai bine când mă presează timpul și cred că rezultatul e unul încântător.

Și-a pus mâna la frunte, ștergându-și sudoarea improvizată. Mi-a întors cu încetinitorul scaunul spre oglindă pentru a crea suspans...iar când m-am văzut în oglindă, eram cu totul altă persoană.

- Uau! Cum ai.... Mulţumesc!

Am sărit la gâtul ei, îmbrăţișând-o strins, răspunzându-mi la rândul ei.

- Acum să nu mai plângem ca niște răţuște ploate că ni se șterge rimelul. Și hai să ieșim, pentru că ,probabil, Bryan ne așteaptă.

Avea dreptate. Peste 2 minute claxonul unei mașini se auzea de afară. Mai precis, claxonul mașinii iubitului prietenei mele.

- Bună seara, domnișoarelor. Ce încântătoare sunteţi azi! Pot spune cu desăvârșire că v-aţi făcut bine treabă! Unde vă pot duce în seara aceasta? Hmmm?

- La pista de motocross și te rog, termină cu accentul franţuzesc de prost gust că îmi vine să vomit.

- Cu garda jos azi, Erica?

- Te rog, nu începe și tu și vezi-ţi de drum.

Peste o clipă am derapat în trombă, ajungând rapid pe autostradă cu un sunet deranjant de caciucuri. Nu mică mi-a fost mirarea că atunci când am ajuns de jur împrejurul pistei se adunară deja o mulţime zgomotoasă de oameni. Când coborâsem din mașină niște priviri îscoditoare mă priveau din cap până-n picioare. Puteam vedea pe feţele multor fete invidie, dar băieţi doar mă priveau însistent, nepăsându-le că mă stânjenesc într-un fel seducător, ștergându-și cu degetul mare buza de jos.
Ţinuta mea nu era întocmai potrivită pentru o cursă, dar a nimănui nu era, toate fetele fiind îmbrăcate în ce au găsit mai mulat în dressing, pregătindu-se eventual pentru marea petrecere dată de cel mai popular băiat dintr-a 11, probabil și câștigătorul curse de motociclete - Jason Evans : bogat, influent, o fire seducătoare, cucerește pe oricine, exceptând în cazul meu nu mă las sedusă de un tip pentru care nu voi însemna decât o noapte de distracţie, de aceea nu am lăsat pe nimeni să-mi fure primul sărut. Primul sărut ar trevui să fie ceva magic, nu doar începutul a ceva mai mult... ar trebui să însemne mai mult decât o noapte petrecută cu un tip drăguţ. Ar trebui să fie startul meu spre o relaţie în care să cred,nu despre care să-mi fac false iluzii.
Deci am coborât hotărâtă din mașină, încercând să nu mi se citească pe chip nicio emoţie care să mă trădeze. Am trecut prin rândul dens de adolescenţi, ajungând la bara ce nu-ţi permitea să înaintezi mai departe spre pista de motocross. Am privit curioasă spre linia de start unde stăteau șase băieţi cu căștile puse pe cap, așteptând sunetul care anunţă începutul cursei.

- Trei ... Doi ... Unu ... Start!

Concurenţii un turat cât tare posibil motorul, ajungând la viteze ameţitoare.
Deodată, am auzit un ţipăt de copil... am văzut cum o fetiţă a tăiat cercul creat de fete și băieţi, trecând de bara cea roșie, înaintând spre centrul pistei. Cuprinsă într-un atac de panică, deoarece motocicletele se auzeau tot mai aproape și mai aproape, mi-a scăpat un ţipăt printre buze, trecând și eu bara cea roșie încercând s-o ajung din urmă pe fetiţă. Chiar și cu acea durere provocată de tocuri, am continuat să alerg până când am ajuns în dreptul ei, am apucat-o de mână și am oprit-o. Încercând s-o trag în direcţia opusă, sângele mi-a îngheţat în vene... simţeam cum toată lumea din jurul meu se mișcă cu încetinitorul când am văzut că primele două motociclete au înaintat spre noi cu o viteză uluitoare ajungând la o distanţă relativ mică de corpurile noastre ce zăceau într-un loc neavând puterea de a acţiona...

Bunăăă!!!😘 Mulţumesc că mi-aţi oferit o șansă și citiţi acest capitol. E prima mea carte (Doamneee, ce mult vroiam să spun asta😄😄) și nu sunt prea sigură în privinţa titlului. Lăsaţi-mi părerea voastră în comentarii! E un capitol mic pentru început, dar vroiam să creez un pic de suspans la sfârșit. Următorul va veni peste 3 zile. M-aș bucura mult dacă aţi lăsa un comentariu și/sau un vot dacă într-adevăr v-a plăcut. Dacă aveţi ceva sugestii, păreri scrieţi-le în comentarii sau în privat. Dacă vreţi dedicaţii, la fel, scrieţi-mi! Distribuţiile de roluri vin mai târziu. Vreau să văd dacă vă stârnesc interes! 😘😄😁 Pupici!!!😘😘😘