Soon

#1

"-Nu pot să cred, Marinette! Încă nu te-ai trezit?"

Deschid leneşa ochii, primul lucru pe care îl fac fiind să privesc ceasul deşteptător de lângă mine. Clipesc des de câteva ori, încât inaginea să devină clară, iar când văd că este deja ora 08:45, mă ridic de urgență din pat şi îmi fac rutina de dimineață, îmi bag carnetul de schițe în geantă şi plec spre facultate.

"-Doamne, Tikki. Noroc de tine! Acum..nu mai are cine să aibă grijă de mine înafară de tine.." îi spun micuței mele prietene, gâfâind.
"-Nu fi prostuță. Chat Noir are grijă de tine."

Îmi dau ochii peste cap, urcând în grabă scările facultății. Ca de obicei, ca o adormită ce sunt, mă împiedic de ultima treaptă, deja ştiind că urma să fac contact cu solul. Însă două brațe puternice m-au prins chiar la timp. Îmi deschid ochii şi privesc persoana ce mă ținea..Adrien Agreste.

"-Bună, Mari. Ce mult te-ai schimbat vara asta!" remarcă el zâmbindu-mi.

"-Pot spune acelaşi lucru, domnule 'am fost plecat toată vara prin străinătate cu tata şi nu am avut timp de prietenii mei din liceu'.." îi dau replica acid.

Ignoră ceea ce tocmai i-am zis, mă ajută să mă ridic şi să îmi strâng lucrurile de pe jos. Mi-a fost dor de el. Oh, unde e Alya acum să vadă cât de normal vorbesc cu el? Acum trei ani eram înnebunită după Adrien, dar cu timpul dragostea față de el s-a scurs, făcând loc unei prietenii extrem de strânse. Plecarea Alyei la o facultate din S.U.A. m-a făcut să sufăr enorm, dar noroc că Adrien a fost acolo şi i-a ținut locul prietenei mele cele mai bune.

"-Aşadar, la facultatea de modeling?" îl întreb când îmi revin din gânduri.

"-Aşadar, la facultatea de design?" îmi întoarce întrebarea râzând. "Evident... Dar totuşi nu mă aşteptam să fim la aceeaşi universitate."

Evident că nu se aştepta, numai cei bogați ajung la facultăți prestigioase, după el.
Nu ştiu ce s-a întâmplat cu Adrien din liceu. Ultimul an a fost foarte ciudat, atitudinea lui s-a schimbat complet. Nu mai este băiatul timid, singuratic, bun şi altruist. A devenit un băiat ca toți ceilalți.
Îmi ia foaia cu cursurile din mână şi o analizează câteva secunde.

"-Avem cursul de styling comun. Ne vedem acolo, Mari." îmi spune făcându-mi cu ochiul.

Cred că îmi plăcea mai mult vechiul Adrien. Îmi recuperez foaia şi plec spre cursul de grafică,întorcându-i spatele . Sala de curs e aproape, cred .. Atentă la foaie, iarăşi mă izbesc de cineva, dar tura asta reuşesc să îmi mențin echilibrul.

"-Scuză-mă.." îi zic fetei din fața mea.

E o fată de vârsta mea, cred, cu părul brunet până la jumătatea spatelui, ochi verzi, verzi şi un look foarte special. Părea..genul meu.

"-E posibil să te confund, dar tu eşti Marinette?" mă întreabă ea.

"-De unde ştii cine sunt? Cine eşti?"

Îmi zâmbeşte, apoi îşi scoate telefonul din poşetă şi îmi arată câteva poze. Erau poze cu ea şi Adrien. Wow, o vară a lipsit şi deja are iubită ..

"-Să nu te gândeşti că suntem împreună. Adrien a stat la mine vara asta, în Canada. Sunt verişoara lui, Genevieve. Poți să-mi zici Eve dacă vrei." mă informează ea, zâmbindu-mi călduros.

Am început să discutăm mai multe şi am aflat că suntem amândouă la design, aşa că am plecat împreună spre sala de curs. Cred că am o primă prietenă de facultate.

***

Orele au trecut destul de greu, dar am ajuns în sfârşit la ultimul curs, cel de styling. Aici trebuia să ne adunăm 3 clase, două de la design, una de la modeling . Adrien evident că vine şi se aşază între noi, întrerupând o discuție interesantă despre creațiile lui Gabriel Agreste.

"-Apropo de tata, el e profesorul cursului ăsta." şuşoteşte Adrien.

Stai ...ce? Cum naiba?
Nici nu apuc să procesez prea mult, căci silueta sumbră, uşor îmbătrânită, îşi face apariția în clasă. Ne ridicăm în picioare şi rostim rapid 'Bună ziua' , el răspunzând foarte sec.

"-Numele meu este Gabriel Agreste, unii din voi e posibil să mă cunoască. Voi fi profesorul vostru de styling în anii voştri de facultate."

A făcut cunoştință cu fiecare dintre noi, apoi ne-a vorbit despre importanța fashionului şi a modei în viața oamenilor.

"-Un ultim lucru pe ziua aceasta: am hotărât să aleg dintre cei de la design, pe cineva care să îmi fie ucenic, sau asistent, cum vreți voi să ziceți .. El va beneficia,pe lângă un micuț salariu, şi de cazare în lux. O să vă rog să îmi dați caietele voastre de notițe să le analizez restul orei, iar când clopoțelul va suna, voi anunța cine va primi postul."

O privesc pe Eve cum îşi scoate caietul din poştetă şi se duce bucuroasă spre unchiul ei. I-l aşază pe masă, apoi se întoarce. Asemenea ei fac cam toți elevii din clasa mea, însă eu nu. Sunt sigură că nu voi primi postul ăsta. Gabriel le numără, apoi se uită urât spre noi.

"-Pe fişa mea scrie că sunteți 13 elevi. Am doar 12 caiete. Cine nu l-a adus, să îl aducă în momentul ăsta!" spune Gabriel cu un aer uşor nervos.

Adrien mă ghionteşte, iar eu inițial nu reacționez. După câteva secunde scot caietul din bancă şi mă îndrept cu capul plecat spre catedră. Domnul Agreste mi-l smulge din mână, apoi mă priveşte lung.

"-Marinette. Dupain. Cheng." zice , făcând pauză între cuvinte. "Bine ai venit la facultate. Tot sfioasă ai rămas.."

Îmi zâmbeşte, eu întorcându-mă în banca mea. Nu pot să cred că încă mă ştie de la concursul acela cu pălăria dintr-a zecea. Ştiu că a fost fascinat de creațiile mele de pe atunci, nu ştiu cât de mult îi vor plăcea acum.. probabil mai deloc.
Tresar când simt o mână peste mâna mea.

"-Calmează-te, Mari. Sigur vei primi postul ăsta." îmi zice Adrien zâmbind.

Îmi retrag mâna de sub a lui şi privesc în direcția opusă. Am impresia, sau Adrien Agreste încearcă să flirteze cu mine?
Eve se uită la el şi face ochii mari, apoi începe să rânjească. Oh nu, nu e de bine.

"-Adrien Agreste, ție îți place de Marinette."

Se uită panicat la ea,apoi la mine. Dă din cap dezaprobator, însă obrajii lui devin trandafirii.

"-Ăăm..eu şi Marinette suntem cei mai buni prieteni, atât .."

Încep să chicotesc, dar fix atunci Gabriel îşi ridică privirea din ultimul caiet de schițe. Se ridică în picioare, apoi începe să se plimbe prin clasă.

"-Am analizat fiecare caiet în parte, cu maximă atenție. Am zis să nu le privesc în mare, căci aşa, toate creațiile sunt reuşite. Am fost foarte atent la detalii , iar o singură persoană m-a impresionat până la ultimul detaliu. Voi, cei de la design, la câți ani a început pasiunea voastră pentru acest lucru?"

Din clasă se auzeau diferite răspunsuri. 15-16 ani era cel majoritar. Până şi Genevieve a spus '17'.
Eu eram singura ce s-a apucat de design la vârsta de 10 ani. Oricum, nu contează asta şi nici nu am răspuns întrebării.

"-Pentru a reuşi asemenea schițe, e nevoie de multă experiență. Una dintre voi a început designul la vârsta de 10 ani. O cunosc, ce e drept, a fost colega fiului meu în liceu, şi accidental i-am zărit creațiile. Şi pe atunci erau excelente, dar acum sunt .. perfecte. Iar asta este ceea ce caut, aşa că, Marinette Dupain-Cheng va fi ucenica mea."

Heloo tocmai am hotarat ca prima meaa poveste sa fie cu Miraculous, pentru ca...dah..:))
Sper sa prinda
Pupi 💋