Soon

#3

Păşesc sfioasă pe coridorul celebrei firme 'Camille', îndreptându-mă spre biroul domnului Agreste. La fiecare 2 metri, pe pereți, sunt tablouri cu femeia blondă al cărei nume este purtat şi de companie. Mereu m-am întrebat ce s-a întâmplat cu mama lui Adrien, dar niciodată nu l-am întrebat pentru că probabil ar fi foarte afectat. Mereu m-am întrebat cu cine seamănă el, pentru că nu seamănă deloc cu Gabriel. Acum mi s-a răspuns.
Nathalie, asistenta domnului Agreste mă vede şi vine spre mine, făcându-mi semn să intru în birou. Apăs pe clanță sfioasă şi analizez rapid locul. Alte câteva tablouri şi poze cu doamna Agreste, un perete făcut doar din sticlă, prin care băteau razele soarelui, şi biroul după care domnul Agreste  citea o revistă. Tuşesc cu subînțeles, astfel încât să îi atrag atenția.

"-Oh, Marinette. Ai ajuns .. Ia un loc, te rog." spune ridicându-şi privirea din revistă.

Fac întocmai cum îmi spune şi mă aşez pe fotoliul din fața biroului. Mă las uşor pe spate , ochii mei fiind ațintiți pe chipul domnului Agreste.

"-Ai ceva schițe la tine?"

Dau aprobator din cap, scoțând din poşetă mai multe caiete şi aşezându-i-le pe birou. El le ia pe fiecare în parte, făcând câte un semn la unele dintre desene. Ajuns la ultimul caiet, cel cu schițe bazate pe animale şi super-eroi, fața lui devine şocată. Îmi ridic puțin bărbia astfel încât să văd la ce se uită. Era un costum bazat pe păuni, nu mi se părea ceva extraordinar.

"-Domnişoară Dupain-Cheng, ce te-a inspirat să faci asta?"

"-Când eram mai mică, tata mi-a spus că pe când avea el 20 şi ceva de ani erau doi protectori ai Parisului, ca şi Ladybug şi Chat Noir. Era o femeie-păun şi un bărbat-fluture. Am încercat să îmi imaginez costumul femeii şi a ieşit asta.." explic eu.

"-Paone şi Papillon ..." murmură Gabriel, zâmbind puțin. "Vreau să faci asta să devină reală, precum şi celelalte care au semn. Dar în special asta."
"-Puteți conta pe mine, domnule."
"-Oh, te rog, spune-mi Gabriel."
Îmi recuperez caietele şi mă ridic, părăsind biroul. Grăbesc paşii spre lift, când văd că uşile dau să se inchidă. Țip spre persoana care era în el să țină uşile, iar acesta se conformează.
Îi mulțumesc fără să privesc persoana de lângă mine, dar acesta îmi pune mâna pe umăr.

"-Cum a fost?" mă întreabă Adrien zâmbind.
"-O,Doamne. Eram aşa emoționată că nici nu am văzut că erai tu." chicotesc. "A fost foarte bine, trebuie să mă apuc de treabă, atâta tot."
"-Mă bucur pentru tine."
Se apleacă puțin şi mă îmbrățişează,strângându-mă tare la pieptul lui. După câteva secunde de îmbrățişare am realizat că nu eram singurii din lift, ci era şi Nathalie cu noi. Ne depărtăm încet şi ne aruncăm nişte zâmbete amuzate.

"-Domnişoară Marinette, domnul Agreste mi-a zis să te însoțesc la bancă pentru a-ți face un nou card, unde să îți primeşti salariul." îmi spune Nathalie cu capul într-o tabletă.

Murmur un 'ok' , iar la sunetul liftului cobor urmând-o pe Nathalie spre maşină. Adrien a spus că pleacă pe jos, aşa că eu şi asistenta lui Gabriel am mers direct spre bancă.

***

Bag cheia în uşă, însă aceasta nu descuia, semn că uşa era deschisă. Apăs pe clanța şi intru în apartament, analizând camera. Când îmi duc privirea spre canapea, îl văd pe Adrien căzut aproape de aceasta. Scap din mâini toate lucrurile şi fug spre el, încercând să îl aşez pe canapea. Îi dau câteva palme uşoare, dar nu dă niciun semn de conştiență. Panicată, primul lucru care îmi vine în minte e respirația gură la gură. Îi desfac primii doi nasturi de la cămaşă şi mă apropii de gura sa, trăgând puternic aer în piept. Când să îi ating buzele,el rânjeşte. Îmi ridic chipul rapid, mergând spre camera mea.

"-Fuck you. " spun, aruncând cu jacheta mea în el.
"-Marinette,stai! Chiar mi-e rău, m-am trezit când m-ai pus pe canapea, jur.. " mă opresc şi stau câteva secunde. "Te rog, ajută-mă să merg în cameră."

Îmi dau ochii peste cap şi mă întorc la el, lăsându-l să se sprijine de mine. Mergem încet spre dormitorul lui, deschid uşa şi îl ajut să se aşeze pe pat. Fug până la bucătărie şi iau din trusa de prim ajutor un Nurofen şi termometrul. Mă intorc la el şi îi îndes aparatul în gură, aşezându-ma pe un scaun în aşteptarea semnalului sonor. Când acesta sparge tăcerea, i-l iau în gură şi rămân tablou

"-Adrien,tu eşti prost? Ai febră mare! Ce ai făcut?" îl întreb agitată.

El ridică din umeri şi îşi închide ochii. Eu îl împing cu un deget şi îi fac semn spre cana cu apă şi spre pastilă. El le bea rapid, apoi se înveleşte până în gât. Mi-e frică să îl las aşa o seară întreagă. Trag unul din fotoliile ce sunt în cameră lângă pat, apoi deschid sertarul de la patul lui şi găsesc o pătură şi o pernă. Le aşez pe fotoliu şi încerc să mă fac comodă, aruncând o ultimă privire blondului.

"-Pleacă, Marinette. Nu îți strica somnul pentru mine." mormăie Adrien în pernă.

Îl ignor şi încerc să adorm.

***

Deschid ochii şi mă uit în jur. Sunt în patul meu, cu toate că îmi aduc aminte că am adormit la Adrien în cameră. Mă ridic rapid şi încep să mă pregătesc de facultate. Intru în baie şi mă spăl rapid pe dinți apoi caut ceva de îmbrăcat în dulap.

"-Marinette..? Mai ştiu supereroina de care ți-a povestit tatăl tău?" o aud pe Tikki şoptind din buzunarul de la sacoul meu.

"-Ce e cu ea?"

"-Mi-e dor de Pyppa.."

Fac ochii mari spre Tikki aşteptând explicații suplimentare, dar apoi realizez că sunt în întârziere.

"-Îmi vei explica mai târziu,ok?" spun, luându-mi geanta şi fugind spre uşa de la intrare.

Adrien şi Eve erau deja acolo, aşteptându-mă pe mine.
Coborâm toți trei şi urcăm în maşina ce urma să ne ducă la facultate. În maşină, singurul sunet ce se auzea, era radioul ce cânta o melodie clasică. Brusc, îmi aduc aminte starea groaznică în care se afla Adrien aseară.

"-Nu trebuia să vii azi." Îi zâmbesc lui Adrien, iar el mă cuprinde.

"-O să fiu bine, nu-ți fă griji."

Maşina parchează,iar noi fugim în clasele noastre. Prima oră era de croitorie, unde probabil ne vor învăța să coasem.
Mă aşez în bancă şi ascult plictisită cum profesoara spunea lucruri pe care eu le ştiam deja.
Imediat ce ora se termină, merg la dulapul meu şi îmi pregătesc lucrurile pentru ora de grafică. Deodată simt o căldură pe fundul meu, care mă face să mă întorc ca arsă.

"-Cine naiba eşti, şi cum îți permiți să faci aşa ceva?!" Îl împing pe tipul din fața mea.

"-Calmează-te, dulceață. Ar fi trebuit deja să fii leşinată după mine."

"-Ei bine,uite că nu sunt."

Face un pas spre mine încercând să fie şarmant. Deodată Adrien vine din spatele meu şi îmi pune o mână pe umăr.

"-Ce se întâmplă aici?" întreabă acesta, privindu-mă întâi pe mine, apoi pe golanul acela.

"-Tipul mi-a pus mâna pe fund." Îi explic, dându-mi ochii peste cap.

Dă din cap aprobator, apoi îi dă un pumn băiatului.

"-Adrien, ai înnebunit?!"

Yay..am postat şi al treilea, în sfârşit 😂😂

Kisses 💋