Soon

#5

"-Chat Noir?!" Deschid geamul şi îl las să intre în sufragerie. "Ce cauți aici?"

"-Îmi era dor de tine. Am venit să vorbim. Cum eşti?" întreabă acesta, prinzându-mi mâinile în ale sale.

"-Foarte bine, cred. Săptămâna viitoare.." încerc să îi zic, insă mă întrerupe.

"-Pleci la Lyon pentru o prezentare de modă, ştiu." Face o scurtă pauză, lăsându-şi privirea în jos. "Îmi vei lipsi, am venit să îmi iau rămas bun."

Mă priveşte lung, eu pierzându-mă în ochii lui verzi. Îşi aşează o mână pe gâtul meu, strângându-mi părul cu vârfurile degetelor. Probabil acum e momentul când trebuie să mă las dusă de val. Cu toate că ceva îmi spune că ar trebui să îl gonesc, inima pompează sânge în venele mele cu o viteză neobişnuit de mare, iar corpul meu deja conține un nivel ridicat de adrenalină. Închid ochii şi îmi las capul uşor pe spate. Buzele noastre fac contact, un mic şoc electric parcă având loc. În câteva fracțiuni de secundă se aude uşa deschizându-se, apoi fiind trântită zgomotos. Îmi îndrept chipul spre Eve, analizându-i chipul nervos.

"-Tu ce ai?! Parcă ai văzut o fantomă." mă întreabă ea, având tonul mânios.

Îmi întorc chipul în spatele meu unde adineaori stătea Chat Noir pentru a vedea geamul deschis şi canapeaua goală.
Răsuflu uşurată şi revin la Eve.

"-Ce? Nu..nimic..nu am nimic...nu.. Dar tu ce faci aşa devreme acasă? Adică ai plecat doar de vreo 20 de minute.."

Îşi trânteşte poşeta pe un fotoliu, apoi mi se alătură pe canapea. Işi prinde părul rapid într-un coc messy, apoi îşi şterge machiajul cu şervețelele umede de pe masuța de cafea.

"-M-am certat cu Lucas." zice încercând să pară indiferentă, însă tensiunea din vocea ei este evidentă. "Am fost doar o amantă pentru el. Lucas era căsătorit."

Mă încrunt spre ea, realizând ce tocmai a spus. Deci nu eu sunt în cea mai groaznică stare amoroasă.
Discuția noastră este întreruptă de o altă trântitură a uşii de la intrare.

"-Tu ce dracu' ai?! De ce trânteşti uşa?!" țipă Eve spre Adrien, care avea aceeaşi expresie ca a verişoarei lui.

"-Ce te interesează pe tine, amanto?!" strigă Adrien la rândul lui.

Fața lui Genevieve devine brusc fără emoție, ea ridicându-se şi fugind în camera ei. Mă ridic nervoasă de pe canapea şi mă duc în dreptul lui Adrien, împingându-l.

"-Cum naiba poți, monstrule?! Crezi că ea ştia?! Cum poți să vii în casă cu nervi şi pur şi simplu să arunci cu cuvinte? Îmi explici şi mie?!" urlu, continuând să îl lovesc. "Tu ce naiba ai?! Te-ai certat cu vreo ... sunt prea politicoasă să pot spune acel cuvânt. Voi, băieții. Ştiți doar să răniți fete,nu-i aşa?"

"-Chat Noir nu răneşte fete,nu?" îmi reproşează privindu-mă scârbit.

Încerc să îmi adun răbdarea, însă furia mă cuprinde complet, retezându-i o palmă sănătoasă blondului.

"-Boule!"

Încerc să îmi opresc lacrimile din a da pe afară şi intru în camera lui Eve, găsind-o întinsă în pat, plângând. Mă duc rapid la ea şi o îmbrățişez strâns.

"-E doar vina mea, Eve. Adrien e îndrăgostit de mine şi m-a văzut cu alt băiat. De aia e nervos." explic lăsând câteva lacrimi să curgă pe obrajii fierbinți.

Ea suspină de câteva ori, apoi se desparte din îmbrățişare, privindu-mă cu ochii innecați în lacrimi.

"-Marinette, Adrien te iubeşte ca un nebun. De ce nu îi poți da o şansă?"

Stau câteva secunde, gândindu-mă la un răspuns potrivit. Chipul lui Chat îmi apare imediat în minte.

"-Sunt..îndrăgostită de altcineva."

Îşi suflă nasul zgomotos, sprijinindu-şi capul de umărul meu, apoi oftând prelung.
De ce trebuie dragostea să fie aşa de...bleach.. Nu se putea pur şi simplu să ne naştem legați de o persoană şi să fim obligați să ne căsătorim cu acea persoana?

"-Am o idee." zice Eve, ridicându-se brusc, un rânjet malefic apărând pe fața ei.

***

"-Eve, tot nu cred că e o idee bună.." îi mărturisesc nesigură, păşind pragul clubului. "Adică uită-te la mine cum sunt îmbrăcată.. parcă sunt o pițipoancă."

Bruneta îşi dă ochii peste cap, continuând să mă târască după ea prin mulțimea petrecăreață, până ajungem la bar. Mă aşează pe unul din scaune, ea punându-se pe unul alăturat. Cred că e prima şi ultima dată când o las pe Eve să îmi aleagă hainele. M-a pus să mă îmbrac cu o pereche de blugi atât de scurți, încât pot să jur că mi se vede fundul, un mayo larg, cu spatele gol, şi deasupra o vestă de blană albă. Pițipoancă scrie pe fruntea mea..
Genevieve cere două pahare de bautură barmanului, bagandu-ni-le în față.

"-Eve..ştii că eu nu beau." îi reproşez.

"-Oh, haide, Mari. Distrează-te şi tu puțin."

Cuprind micuțul pahar cu vârfurile degetelor, ridicându-l de pe masă încetişor. Odată ajuns la gură, îl dau rapid peste cap, încruntându-mă la usturimea pe care o simt în gât, însă realizez că gustul nu e prea rău, şi nici senzația. După încă 2-3 shot-uri, Eve mă prinde de mână şi mă trage pe ringul de dans, neezitând să încep să îmi balansez corpul pe ritmul muzicii.

După alte câteva pauze de băutură şi alte reprize de dans, pe când eram la bar, un tip înalt, şaten, se apropie de Genevieve şi o prinde de talie.

"-Ce caută un înger ca tine, în starea asta, într-un club?" îi spune acesta.

Parfumul lui îmi intră rapid în nas, lăsând senzația de scump. Tipul e bogat. La o analiză mai atentă a chipului lui, încep să îmi dau seama cine e. E Theodore François Jr. , fiul celebrului miliardar Theodore François.
Chicotesc când cei doi încep să danseze împreună, dar deodată o durere de cap groaznică mă cuprinde, aşa că hotărăsc să plec singură spre casă.
Îmi fac loc printre oameni şi când mă văd în sfârşit afară, un vânt extrem de rece mă loveşe. Ah, da, Marinette. E iarnă iar tu eşti în nişte pantaloni în care ți se văd bucile..
Înaintez pe bulevard, cu greutate din cauza tocurilor şi a frigului.
Mă aşez pe o treaptă încercând să mă descalț în speranța că imi va fi mai uşor să merg, când un tip masiv se apropie de mine şi mă lipeşte de un perete. Se apropie de gâtul meu şi începe să mă sărute, eu zbătându-mă şi țipând. Mâinile lui se plimbau pe corpul meu fără jenă, de la picioare până la piept, eu continuând să țip în disperare.
Deodată două brațe îl trag pe tip de pe mine, eu căzând pe jos şi începând să plâng. Nici nu mă pot uita cine m-a salvat, căci sunt luată în brațe şi dusă departe de locul ăla. Îmi afund capul în pieptul salvatorului, închizând ochii.

Adorm ..

Scuzați viteza de melc turbat, însă clasa a 8a mă omoară 🤒