Soon

#4

Încerc cu disperare să îi despart pe cei doi, însă nu reuşesc, ajungând să fiu aruncată pe jos. Ajutată de Eve, mă mai bag o dată între ei, dar iarăşi ajung pe jos, tura asta capul meu făcând contact cu dulapul, durerea răspândindu-se în tot craniul meu. Ochii mi se închid încet, făcând loc unei bezne totale.

*Perspectiva lui Eve*

Bubuitura cauzată de lovitura lui Marinette face pe toată lumea să se oprească din ceea ce făceau şi să se adune în jurul ei. Adrien case repede lângă ea, prinzându-i chipul în mâini şi rostindu-i numele de nenumărate ori. Una dintre colege îşi scoafe tefonul din poşetă şi sună la o ambulanță. Nici în două minute, autospeciala e în față şcolii, pregătind o targă pentru Marinette.
Ajunşi la față locului, paramedicii o urcă rapid, îngreunându-i teama lui Adrien.
Cu toții privim cum o urcă şi pleacă spre spital.

Îl prind pe Adrien de braț şi îl trag deoparte.

"-Adrien, se vede în ochii tăi cât de mult o iubeşti.."

Stă câteva secunde, apoi îşi lasă capul pe spate.

"-O, Doamne, Genevieve.. o iubesc nebuneste.. dar nu vrea sa se deschida.. ea nu simte acelasi lucru pentru mine.." mărturiseşte acesta aproape plângând.

"-Adrien.. doar ai răbdare. O să se deschidă ca o carte de aia interesantă, şi nu te vei putea opri din a o citi. Şi o vei reciti, iar şi iar.."

Nici nu mă priveşte. Doar stă în aceeaşi poziție, probabil gândindu-se la cât de prost e. Îl prind de antebraț şi îl trag spre ieşirea din şcoală. Urc împreună cu el într-un taxi şi îi spun şoferului să ne ducă la spital.

***
**Perspectiva lui Adrien**

S-a făcut seara de când stau lângă patul ei şi aştept să trezească. Stă cu fața la mine, şi acum îi pot admira trăsăturile feței. Genele acelea lungi, ce poate îmi vor gâdila vreodată obrajii, buzele ei pline şi roşii, pe care poate le voi săruta din minut în minut.. şi pleoapele...care se deschid.
Stă puțin cu ochii întredeschişi apoi îi închide la loc.

"-Adrien?" murmură.

O prind strâns de mână şi îi răspund. Îşi mişcă uşor capul în părți, apoi reîncearcă să deschidă ochii.

"-Nu te chinui, continuă să dormi. Te doare ceva, vrei să îți aduc ceva?" o întreb zâmbind.

Dă din cap negativ, dar apoi îmi strânge încheietura.

"-Vreau să stai cu mine până adorm la loc."

Deodată se aud nişte sunete ciudate de afară, urmate de câteva țipete.
Şi ea, şi eu facem ochii mari, eu ridicându-mă repede.

"-Aş sta, dar trebuie să plec."

Fug rapid în camera mea unde are loc obişnuita transformare în supererou. Deschid geamul şi mă deplasez spre cea mai înaltă clădire pe care o văd. După nici câteva secunde, lângă mine apare Ladybug, împiedincându-se şi căzând peste mine. O ajut să se ridice, însă observ că nu prea e în apele ei.

"-Totul ok?" o întreb.

"-Meh, puțin răcită , atâta tot."

**Sfârşitul perspectivei**

***

Mă trezesc ca nouă, soare luminându-mi complet camera. Îmi arunc privirea pe perete şi văd că e foarte devreme, în ciuda faptului că azi-noapte am luptat contra unui Akuma. Ştiind că nimeni nu ar trebui să fie treaz la ora asta, având în vedere că e weekend, ies din camera mea cu părul dezordonat şi probabil şi cu machiajul întins de ieri. Mă strecor la bucătărie şi deschid frigiderul, din el luând un iaurt de fructe. Mă aşez la masă şi încep să mănânc. Nu ştiu cum se face că în viața mea nu am mâncat iaurt simplu. Pur şi simplu nu îl suport. Micul meu dejun e întrerupt de nişte bătăi puternice în uşă, aşa că mă ridic nervoasă că tocmai am fost întreruptă şi deschid uşa brusc.

"-Cine Dumnezeu îmi...?" încep să țip, dar apoi realizez că în spatele uşii nu era altcineva decât domnul Agreste.

Întredeschid gura, fiind şocată de prezența acestuia. Îl invit înăuntru şi fug să pregătesc cafeaua.

"-Eve si Adrien nu s-au trezit?" întreabă Gabriel, aşezându-se pe canapea.

"-Încă nu. Se cunoaşte că sunt rude de sânge, amândoi sunt foarte puturoşi." chicotesc.

"-Amândoi seamănă cu mamele lor. Mama lui Eve e sora lui Camille. Ghinion, aş fi sperat ca Adrien să ia macar punctualitatea de la mine."

Un zâmbet sfios apare pe chipul lui Gabriel când rosteşte numele soției lui, dar totuşi încerc să fac să pară că nu sunt obsedată cu mimica feței lui. În timp ce turnam cafeaua în ceşti, răsar din camerele lor şi cei doi leneşi. Mă îndrept spre ei cu porțiile de 'energizant' pe ziua de azi şi mă alătur conversației lor.

"-Precum spuneam.. Ați început hainele, fetelor?" ne întreabă Gabriel, noi aprobând imediat. "Bun. Mâine vreau să le văd. Peste o săptămână veți avea prima voastră prezentare de modă. Vom pleca pe timpul vacanței de iarnă la Lyon. "

Eu şi Eve ne îmbrățişăm, iar Adrien ne priveşte zâmbind. Domnul Agreste se ridică şi după ce ne mai informează puțin despre plecare, părăseşte apartamentul nostru. Chiar şi cu cafeaua, somnul m-a luat prin surprindere şi hotărăsc să mai dorm câteva ore, la fel şi ceilalți.

***

"-Marineeeeette.. Vii şi tu în oraş?" îi aud vocea entuziasmată a lui Genevieve din dreptul uşii.

Murmur somnoroasă răspunsul negativ şi îmi trântesc fața înapoi în pernă. Aud cum închide uşa, iar eu mă fac iarăşi comodă în pătuțul meu.

"-Să ştii că şi eu plec, Mari. Sigur nu ieşi?"

Îmi ridic fața nervoasă din pernă şi mă îmcrunt spre Adrien. El începe să râdă şi iese din camera mea.
După câteva de minute se aude uşa de la intrare, semn că am rămas singură. Mi-a trecut şi somnul din cauza lor. Ies pe hol şi mai iau o cană din cafeaua rămasă de dimineață, mă aşez pe canapea şi dau drumul la televizor. Butonez telecomanda în căutarea unui serial sau a unui film, dar găsesc numai porcării. Deodată se aude o melodie înfundată de pe sub mine. Caut sursa sunetului şi mă trezesc cu telefonul meu sub canapea. Zâmbesc când îmi imaginez cum naiba a ajuns acolo, dar zâmbetul devine imediat rânjet când văd că mă sună Alya. Răspund doar pentru a-i auzi vocea dragei mele prietene salutându-mă cu atâta bucurie.

"-Prezentă, miss America. Ce faaaci?" o întreb cu acelaşi entuziasm ca al ei.

A început să îmi povestească despre facultatea la care e ea şi cât de bine s-a acomodat şi toate alea. După ce îşi termină istorisirea mă îndeamnă să îi zic şi eu cum a început anul meu şcolar.

"-Mpăi..vezi tu.." încep ruşinoasă.

"-Mă mai ții mult în suspans?"

Trag aer în piept adânc, încercând să îmi adun cuvintele în minte.

"-În aceeaşi universitate cu mine e şi Adrien doar că el e la modeling, dar avem cursuri comune, proful meu de styling e Gabriel Agreste, care a hotărât să aibă o asistentă dintre eleve şi m-a ales pe mine, iar acum locuiesc într-un apartament cu Adrien şi cu verişoara lui care e super de treabă şi peste o săptămână o să am prima prezentare de modă." povestesc rapid, dintr-o singură respirație.

Timp de câteva secunde de partea cealaltă a firului nu se aude nimic. După câteva secunde încep să se audă tot felul de interjecții.

"-Oh, Doamne, deci nu te creeeed! Mă bucur foarte mult pentru tine!" țipă Alya în telefon. "Iar cu viața de supererou cum mai e?" continuă seria de întrebări, doar că în şoaptă.

Am ales să îi spun Alyei că eu sunt de fapt idolul ei, pentru că mă simțeam destul de prost pentru faptul că îşi idolatriza propria prietenă. Spre marea mea uimire, ea nu s-a supărat şi şi-a continuat admirația pentru mine. Nici nu apuc bine să îi explic ce se întâmplă, căci zăresc o siluetă atât de cunoscută bătându-mi în geam.

"-Alya, a venit cineva. Mai vorbim.." spun, privirea rămânându-mi asupra 'instrusului'.

Am început clasa a opta, so nu ştiu cât de des şi de mult voi mai posta. În orice caz.. poftim un capitol 😂
Kisses💋