Soon

#2

Măresc ochii, redând cuvintele pe care tocmai le-am auzit în gând. Toți colegii mă privesc, dar şi cei din celelalte clase, unii cu dispreț, alții zâmbind. La câteva zeci de secunde sunetul clopoțelului mă trezeşte din transă făcându-mă să mă simt ca în generală.

"-Haide, Marinette. Să mergem.." mă îndeamnă Adrien zâmbind.

Mă ridic din bancă urmăndu-i pe el şi pe Genevieve spre catedră. Cei trei poartă o discuție la care nu eram absolut deloc atentă, dar deodată domnul Agreste îmi rosteşe numele.

"-Am cumpărat un apartament în centrul Parisului, cu 4 dormitoare şi multe alte încăperi, spațios precum o casă mare cu etaj. Acolo vei locui împreună cu Eve şi Adrien. Sunteți de aceeaşi vârstă, vă cunoaşteți, cred că va fi în regulă. Adrien, mergi te rog cu Marinette să îşi ducă lucrurile de la casa ei."

Tot ce reuşesc să murmur e un 'mulțumesc' ştrangulat. Genevieve rămâne cu unchiul ei, iar eu şi Adrien pornim încet pe jos spre casa mea. Niciunul din noi nu a scos o vorbă tot drumul, până când s-a auzit o bufnitură în spatele nostru. Amândoi ne-am întors apoi am luat-o la fugă. Nici nu mă interesează unde se duce, tot ce trebuie să fac acum e să mă transform.
Tikki iese din poşeta mea şi face să îmi apară costumul de supererou.
Cu ajutorul yo-yo-ului mă urc pe acoperişul primului bloc care îmi stă în cale. Privesc în zare, încercând să găsesc sursa zgomotului, în fața primăriei văzând un gigantic monstru ce părea făcut din pământ. Mă pregătesc să-mi fac avânt, dar simt o mână fierbinte pe umărul meu. Nici nu stau pe gânduri să mă uit cine e, îi prind mâna şi i-o răsucesc, trântindu-l la pământ pe ..

"-Chat Noir?!" exclam dându-i drumul. "Nu ne-am văzut de mult timp.." îi spun zâmbind tâmp.

"-Nici nu am avut cum, M'Lady. Nu au mai fost răufăcători vara asta.. ceea ce e foarte curios." face el pe inteligentul.

Îl analizez din cap până în picioare şi zâmbesc când remarc cele câteva schimbări. S-a înălțat şi se pare că vara asta a vizitat sala sportivă. Mă uit vrăjită la el încă ceva secunde, apoi îmi revin.

"-Haide, trebuie să salvăm Parisul .. iar.." îl îndemn.

Nu ştiu ce s-a întâmplat cu mine. De anul trecut am început să simt lucruri dubioase pentru Chat Noir, chestii pe care nu le-aş fi simțit când îmi plăcea de Adrien. În clasa a zecea, visele mele cu Adrien erau până la un sărut, predominant ieşiri la suc şi conversații normale.
Cele cu Chat Noir de acum sunt ceva mai.. neortodoxe. Peste toate, acum suntem supereroi, trebuie să ne ocupăm de treburile noastre.

Îmi arunc yo-yo-ul până la cel mai îndepărtat bloc posibil, Chat urmându-mă cu ajutorul bastonului său. Câteva maşini răsturnate, oameni pitiți în cele mai dubioase locuri şi un monstru îndreptându-se spre hotelul Grand Paris. Iarăşi un monstru ce vrea să o atace pe Cholé.

"-Hei, grăsane! De ce nu te iei de cineva pe măsura ta?" țipă Chat la el, sărindu-i pe cap.

"-Fata primarului mi-a vorbit urât astăzi! O să o fac să plătească." mârâie uriaşul.

După vocea lui, părea să fie Kim, iarăşi Kim.
Ca de obicei, Cholé jigneşe pe toți şi creează Akuma. Oare ce s-ar întâmpla dacă ea ar fi supererou. Nu, Doamne, nu!

"-Ladybug! Fluturele afurisit e în floarea din mâna lui!" mă informează Chat de la distanță.

Nici nu trece mult şi o zăresc pe Chloé ieşind din hotelul tatălui ei. Kim îl dă jos pe Chat şi se îndreaptă fix spre ea. Sar rapid lângă Chat, îl ajut să se ridice şi încep să alerg după adunătura de noroi. Cholè era deja în mâna lui, hotărând să îmi folosesc superputerea.

*After fight*

"-Bien joué!" rostim eu şi Chat în acelaşi timp.

Îi zâmbesc timid, apoi sunt distrasă de bipăitul cerceilor mei, ce mă fac să tresar. Adrien! Trebuie să îl găsesc.
Cu ajutorul yo-yo-ului ajung în fața casei mele, intrând pe uşa laterală. Urc în camera mea, iar acolo îl găsesc pe Adrien citind....jurnalul meu din liceu?!

"-Ce dracu' faci cu ăla?! Ai auzit de proprietate personală?" țip eu panicată.
"-Marinette! Mi-am făcut griji pentru tine!" spune el îmbrățişându-mă. "Şi stai calmă, nu am apucat să citesc nimic."

E bine să îl ştiu în siguranță. Acum, totuşi, ar trebui să îmi strâng lucrurile. Scot din şifonierul meu cea mai mare valiză şi câteva genți. Arunc pe pat hainele de pe umeraşe, apoi pe cele de pe rafturi, Adrien începând să le împăturească. Intru în baie şi îmi iau chestiile de toaletă personală şi le arunc pe pat peste haine. Când îmi luam cărțile din sufragerie şi ce mai aveam eu pe acolo, aud deodată un râs zgomotos din camera mea. În momentul când intru în cameră îmi pică fața, Adrien cu pachetul meu de ...

"-Poți, te rog frumos, să nu te mai holbezi la absorbantele mele şi să nu mai cauți în borseta mea şi toate alea?"

El îmi zâmbeşte şi le bagă în valiză.

***

Când în sfârşit reuşesc să termin bagajele, pornesc ajutată de Adrien, spre apartamentul unde urma să locuiesc în următorii trei ani.
Iarăşi a fost o tăcere eternă între noi, însă au fost câteva priviri pe furiş pe care mi le-a aruncat. Nu ştiu de ce, dar simt că Adrien simte ceva pentru mine, ceea ce ar fi groaznic. Cum i-aş putea spune prietenului meu cel mai bun că iubesc un supererou, mai ales când el mă place?
Îmi iau gândul de la toate astea şi analizez locația. Adrien intră într-un bloc, aşa că îl urmez. Era un din clădirile cum vedeam în filme. Cu lift, curate şi foarte luxoase. În lift, blondul apasă butonul 8, apoi iese, lăsându-mă cu bagajele mele. Deodată o bubuiură se aude, liftul se opreşte, iar lumina se ia. Nu vedeam nimic. Disperată, am început să strig după ajutor.
Câteva troncănituri, ca nişte sunete de paşi lovesc tavanul liftului, apoi trapa acestuia se deschide. Un strop de lumină se revarsă în lift, însă odată cu închiderea trapei, întunericul a dominat din nou. Frica nu m-a lăsat să profit de puțina lumină avută pentru a-mi da seama cine a intrat, dar probabil era un specialist ce urma să remedieze problema.
O mână îmi prinde brațul şi mă lipeşte de peretele liftului.

"-Momentul perfect pentru a te întâlni, princess."

Chat Noir.. i-aş recunoaşte vocea dintr-o mie. Îşi lipeşe buzele de gâtul meu, plasând câteva săruturi umede. Respirația îmi devine sacadată, şi pot jura că adrenalina deja mi-a fost împrăştiată în sânge.
Dar totul are o limită. Oricât de mult l-aş dori pe Chat, nu pot.

"-Noir..pleacă.." şoptesc eu, sunând mai mult a geamăt.

"-De ce, princess? Nu mă vrei aici?" întreabă el dezamăgit.

"-Doar..nu e momentul."

Deodată prezența lui dispare, odată cu pornirea bruscă a liftului. Îmi aranjez părul şi respir adânc. Oh, Doamne, cât l-aş fi dorit. Dar pur şi simplu nu am putut să o fac. În ultimul timp, îmi urmează fiecare mişcare, ştie tot ce fac..totul.
Clinchetul liftului îmi dă de înțeles că am ajuns unde trebuia, iar când uşile se deschid, Adrien îmi zâmbeşte şi ia mare parte din bagaje.

"-Când am auzit că s-a blocat liftul, am fugut imediat pe scări până aici.. Eşti ok?"

Ok? Cu siguranță, nu. Bulversată, stresată şi speriată? Da.
Nu îi răspund, dar îi mulțumesc aşteptările cu un zâmbet. Ajungem în fața uneia dintre uşi pe care scrie 805. Blondul trece cartela prin locul predestinat şi intră în apartament.
Genevieve stătea pe canapea, servind o cafea cu domnul Agreste.

"-Ah, perfect, ați ajuns. Mari, pot să îți zic aşa, nu? Alege un dormitor şi fă-te comodă. Când termini despachetatul, dă-mi un telefon şi vorbim."

Aprop întrebarea lui cu um clătinat uşor din cap. După câteva minute de pălăvrăgeală, Gabriel pleacă, lăsând 3 tineri, un apartament şi multe emoții.

K..cam asta a fost şi pentru al doilea capitol.. la primul capitol am 43 de vizionăi deja, mulțumesc mult persoanelor care au şi votat povestea ❤
Kisses 💋