Soon

#8 - Capitol special de Crăciun (1)

"-Îți spun că va fi un dezastru total." îi şoptesc lui Eve.

"-Calmează-te, Marinette. Nu va intra nimeni peste tine în baie.."

"-Dar dacă intră Adrien peste mine în baie, deşteapto?!"

Eve râde, dându-şi ochii peste cap. Nu sunt paranoică, sunt doar realistă. De vreme ce este o singură baie, există toate şansele să intre peste mine. De Eve nu mă plâng, căci ea e fată totuşi. Dar dacă intră Adrien?! Coborâm din lift şi o urmăm pe doamna pe care am înțeles că o cheama Saligny, până când se opreşte în fața unei uşi cu numărul 809, dându-i lui Adrien o cartelă şi continuându-şi drumul alături de domnul Gabriel. Adrien deschide uşa şi ne-o ține, astfel încât eu şi Eve intrăm, investigând fiecare cameră. Seamănă foarte bine cu apartamentul nostru, doar că sufrageria nu este aşa mare. Eve intră într-unul din dormitoare, iar eu chiar în cel de lângă.
Analizez minuțios încăperea, fiind foarte încântată de culoarea neagră a pereților şi cea roşie a tuturor obiectelor de mobilier. Închid uşa în urma mea, Tikki ieşind imediat din poşețica mea şi aşezându-se pe pat.

"-Oh, Doamne, Marinette! Camera asta e absoluuut genială!" exclamă ea zâmbind.

Mă trântesc şi eu pe pat cu scopul de a testa cât de moale e, însă tresar când aud uşa deschizându-se, făcându-mă să ma ridic instant.

"-Mari, a zis Eve să te anunț că mergem acum să face cumpărături pentru Crăciun. Mâine e Ajunul şi, ştii tu, cadouri.." mă anunță Adrien zâmbind amuzat de situația în care mă aflam.

Nu fac decât să aprob cu o mişcare uşoară a capului, deschizându-mi imediat valiza în căutarea unor haine. Fiind o zi destul de răcoroasă decid să îmi iau nişte blugi negri, pe care îi asortez cu o maletă beige şi un cardigan negru în colțuri. În picioare îmi iau bocancii negri cu toc, punându-mi rapid o pălarie pe cap şi geaca de iarnă pe mine.
Ies pe hol, unde o văd pe Eve îmbracată total crăciunistic, pulover cu reni, geacă roşie cu blană albă, cornițe de ren. După câteva secunde apare şi Adrien, care spre deosebire de mine nu reuşeşte să se abțină să râdă, obținând nişte priviri criminale de la Eve. Hotărâm să nu stârnim vreo ceartă şi pornim toți 3 pe holul  hotelului, încercând să trecem neobservați.

"-Stați pe loc." auzim o voce în spatele nostru. O femeie înaltă, îmbracată stilat, însă probabil purta o perucă, ne face semn să ne oprim.

Parfumul ei lasă acceaşi impresie ca şi mirosul doamnei Saligny, aristocrație. Însă spre deosebire de aceasta, femeia din fața noastră nu pare îngâmfată, ci din potrivă. Poartă o pereche de ochelari de soare şi o pălărie mare ce îi acoperă jumătate din chip, lăsând din aceasta să curgă buclele roşcate artificiale.

"-Adrien Agreste?" rosteşte ea, privindu-l îndelung pe blond. "Chiar tu eşti?"

Adrien pare să nu aibă nicio idee cine este femeia din fața noastră, ea sesizând acest lucru. Îşi mută elegant poşeta pe cealaltă mână şi întinde dreapta spre a se prezenta.

"-Camilla Ruralé. Te ştiu de când erai atât." spune sugerând mărimea unui bebeluş.

"-O să vă rog să-mi iertați nesimțirea, însă numele dumneavoastră nu îmi sună cunoscut." se scuză Adrien.

"-Nici nu are cum." râde ea. "Nu m-ai cunoscut niciodată." Face o pauză, uitându-se la noi. "Şi pe tine te cunosc,Genevieve. Iar tu, hmm.. semeni cu Sabine Cheng, însă sper să nu confund cumva."

"-Marinette Dupain-Cheng." întind mâna zâmbind la auzul numelui mamei mele.

Cu toate că sunt şocată de faptul că o cunoaşte pe mama, pare o femeie de treabă aşa că refuz să fiu distantă. Din spate îl putem vedea pe Gabriel venind spre noi, iar doamna Camilla dispare fără urmă.
Ne uităm mirați unul la altul, ridicând din umeri.