Soon

#6

Mă trezesc cu greu, simțindu-mi pleoapele extrem de grele. Clipesc de câteva ori încât să se clarifice totul din jur, şi o văd pe Genevieve alături de Adrien şi de domnul Agreste. Mă ridic rapid în fund, dar apoi o durere groaznică de cap mă loveşte, făcându-mă să mă trântesc la loc cu capul pe pernă.
Momentele de aseară mi se derulează în minte, şi realizez că era să fiu violată, dar cineva m-a salvat. Atunci nu am avut timp să mă panichez, însă acum, când îmi amintesc totul, lacrimile îmi inundă ochii, începând să plâng în hohote.

"-Lăsați-mă singur cu ea, vă rog." zice Adrien, privindu-mă fix.

Gabriel şi Genevieve părăsesc dormitorul, iar Adrien vine mai aproape de mine şi mă îmbrățişează strâns.

"-Îmi pare rău, Marinette. Îmi pare nespus de rău."

Regretul absolut se citeşte în vocea lui, făcându-mă să suspin.

"-P..pentru c-ce îți ceri scuze?" murmur printre sughițuri.

"-Am făcut numai porcării ieri. Dacă nu mă certam eu cu Eve şi cu tine, nu am fi mers în club şi nu ai fi pățit ce ai pățit." spune strângându-mă mai tare în brațe.

Ceva mă face să vreau să îl întreb de unde ştie totul, însă eu totuşi nu ştiu cine m-a salvat, aşa că putea fi el. Decid să tac şi să mă afund în îmbrățişarea lui. Mâinile lui mă strâng puternic, făcându-mă să mă simt protejată, mod în care nu m-am mai simțit de la moartea părinților mei.
După câteva alte secunde petrecute în brațele blondului,hotărăsc că trebuie să mă ridic şi să îmi fac toaleta. Cu toate că i-am zis să plece, Adrien mă ajută să mă ridic şi să ajung la baie. Îmi ia periuța de dinți din suport şi îi pune o picătură de pastă de dinți pe ea, o umezeşte puțin apoi începe să mă spele pe dinți. De nenumărate ori am încercat să îi iau periuța din mâini, însă evident nu aveam nicio şansă. Se întoarce cu mine în dormitor, şi după ce se asigură că mi-am găsit haine pe care să le îmbrac, părăseşte camera.
Îmi trag rapid o pereche de blugi albi, rupți în genunchi şi o bluză cu umerii goi, neagră. Nu ezit din a-mi lua în picioare papucii negri de casă , cu pisici, apoi ies din cameră, având primele câteva rochii făcute de mine la îndemână.

Cei trei aşteptau în hol, pe canapea, sorbind din ceştile de cafea. Gabriel este primul ce îmi observă prezența, fiind atras mai ales de vestimentațiile din mâinile mele.
După ce i le aşez în brațe, mă retrag aşteptând concluzia.
La câteva minute de analiză, Gabriel le aşază lângă el şi îmi zâmbeşte larg.

"-Marinette, eşti extraordinară! Abia aştept prezentarea de săptămâna viitoare, să îți vadă toată lumea talentul." exclamă acesta.

"-Deja mai e doar o săptămână?!" spune Eve zâmbind. Expresia ei fericită este imediat acaparată de dezamăgire, cu toții privind-o mirați. "Avem examene săptămâna asta..."

Începem toți să râdem zgomotos, deschizând o nouă zi cu bine.

*******

Îmi analizez ultima dată bagajele, asigurându-mă că mi-am luat tot ce îmi trebuie. Cel mai important, am rochiile.

"-Materialele pentru cadouri le-ai luat?" mă întreabă Tikki, grijulie ca întotdeauna.

Minunat, era să le uit. Iau geanta cu ustensile şi mă grăbesc să ajung în lift, nu cumva să întârzii cum am talentul să o fac mereu. Ajunsă în dreptul uşii, îi găsesc pe Adrien şi Eve ieşind cu ultimele genți. Huh, măcar nu trebuie să cobor singură. Adrien îmi ia valiza din mână, eu rămânând doar cu geanta de voiaj şi cu poşeta. Inițial i-am refuzat ajutorul, dar valiza aia e chiar a dracului de grea.
Şoferul lui Gabriel ne pune ultimele bagaje în portbagajul limuzinei, apoi urcă la volan. Intrăm şi noi în maşină şi ne aşezăm eu cu
Adrien pe o parte, iar Eve în fața noastră.

"-Pregătiți cu toții?" întreabă Gabriel de pe locul din dreapta.
"-Ne-am născut pregățiți!" răspunde Eve hotărâtă, zâmbind triumfătoare.

Domnul Agreste nu face decât să o aprobe, apoi îi spune şoferului să tragă geamul dintre cele două compartimente ale limuzinei.
Nu trece mult, şi maşina se pune în mişcare, făcându-ne pe toți să zâmbim încântați. Dar deodată, parcă pe toți ne-a cuprins o mega-moleşeală, probabim datorată orei. Mă uit la ceasul electric de pe tavanul limuzinei şi vad ora 06:10. Adrirn cască, fiind urmat de mine, apoi o văd şi pe Eve căscând.

"-Eu zic să dormim puțin.." sugerează Genevieve, apăsând un buton de pe măsuța din fața noastră. Deodată canapelele se lasă pe spate, transformându-se într-un adevărat pat. De undeva de sus ne cad în cap 3 perne, iar noi bucuroşi imediat ne culcăm. Îmi aşez capul pe pernă şi închid ochii, însă în cap mi se derulează evenimentele de săptămâna trecută. Deodată valul de răceală pe care l-am simțit în seara când am ieşit fin club mă loveşte, făcându-mă să-mi strâng picioarele la piept şi să dau involuntar din bărbie. Ce fel de limuzină dotată e asta? Ne dă perne, dar nu şi o plapumă. Rămânând în frigul meu, închid ochii din nou în speranța că voi adormi şi nu voi mai simți. Deodată simt cum un braț cald se încolăceşte în jurul taliei mele şi mă trage aproape de un piept la fel de cald.. În mod normal nu aş fi de acord cu asta, însă prefer să stau într-o poziție ca asta decât să mor de frig. Reuşesc într-un final să adorm.

***

Sunt trezită de muzica pe care o aud în jurul meu. Încerc să mă ridic, însă o greutate aflată pe mine mă împiedică. Mă uit spre talia mea şi îi văd brațull lui Adrien, îndepărtându-i-l imediat şi ridicându-mă în fund, doar ca să o văd pe Eve cum dansează ca o nebună pe "Ma beuté" a lui Maître Gims. Încep să râd la vederea mişcărilor ei haotice..

"-Nu eşti în toate mințile.." spun chicotind.

"-Dansează cu mineeeeee!" strigă ea la mine, prinzându-ma de încheieturi şi trăgându-mă pe partea ei de limuzină. Cădem dansând pe "pat" şi începem să râdem. Găsesc o pernă imediat şi i-o arunc în față, ea răspunzându-mi cu aceeaşi monedă. Aha, deci vrei război... Începe o adevărată luptă cu perne, acompaniată de râsetele noastre.
Dintr-o dată una din perne zboară în cealaltă emisferă a limuzinei, făcându-ne să me oprim. În limuzină începe să răsune "Simfonia a IX lui Beethoven" , cea cu papapapaaaaam, papapapaaaaaam *legenda zice că toată lumea va citi cântând*, în timp ce perna îi loveşte fața lui Adrien , ce rămâne cu o expresie neutră. După câteva secunde, cu acelaşi fundal muzical clasic, Adrien se alătură luptei noastre, aruncând cu două perne după mine şi Eve. Sunetul geamului dintre compartimentele limuzinei dându-se în jos ne face să ne oprim şi să mascăm urmele războiului. Domnul Agreste opreşte muzica şi anuntă oprirea la o benzinărie.

"-În caz că are cineva nevoie la baie, sau vreți ceva de mâncare."

Hotărâm să luăm o şampanie, pentru a celebra viitoarele prezentări, şi ceva gustări. Eu m-am oferit să merg să le cumpăr, dar Adrien s-a pronunțat că merge el. Eu şi Eve am fost de acord, şi aşa am rămas singure în limuzină.

"-Ce drăguț ați dormit tu şi Adrien.. Ce bin-.." începe ea să zică, însă o întrerup.

"-Nici să nu te aud."

Pregătiți-vă ca totul să o ia razna.

Oki doki..tura asta am fost mai rapidă. M-ar ajuta foarte mult voturile voastre 💕 Dacă aveți sugestii sau întrebări puteți oricând să îmi lăsați un mesaj.